Legenda străveche în prezent (Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul I)

Capitolul 40: Cascada

Bella intrase în camera pregătită pentru ea fiind epuizată. Ea şi Em petrecuserã ziua, sau ce parte a zilei trecuse, vorbind, mult, gătind şi glumind. Nu se putea spune că discutaseră lucruri interesante, majoritatea erau lucruri banale. Locul unde se născuseră, faze amuzante din copilărie şi amintiri din vremuri apuse. Bella aflase despre Em că este o vrăjitoare a căror părinţi fuseseră de origne rusă dar ea se născuse în Ohio. Em nu călătorise niciodată în ţara a cărui naţionalitate îi curgea prin vene şi nici nu cunoştea limba rusă. Învăţase vrăji puternice de la grupul de vrăjitoare din Ohio după moartea părinţilor săi într-un atac al vampirilor. Caden luase legătura cu ea prin intermediul lui Michael şi îi spuse despre planul vampirilor. Astfel Em se alãturase cauzei sale.

Bella se pregătea pentru un duş rapid când o durere puternică de cap o lovise. Privirea i se înceţoşase iar genunchii începuseră să îi cedeze. Cu paşi tremurând s-a dus lângă pat şi s-a aşezat căzând din picioare. Durerea de cap devenise mai puternică iar acesteia se alăturase înţepătura a o mie de ace în spatele ochilor. Începuse să îşi simtă plămânii apăsaţi şi foarte grei şi închise ochii rugându-se ca totul să se sfârşească.

Sunetul minunat al păsărilor începuse să fie perceput de urechile ei. De parcă nu ar fi fost de ajuns, sunetul constant al unor copite ce lovesc pământul devenise tot mai puternic. Deschise ochii şi se trezi călare pe un cal galopând. Speriată de ceea ce găsise încercase să privească în jur dar nu reuşise nimic. Privirea ei rămase aţintită asupra maiestuosului cal grizonat şi a mâinilor care ţineau de căpăstru. Privise surprinsă mâinile de bărbat mari şi ferme care păreau că sunt ale ei. Nu înţelegea ce se întâmplă şi se speriase. 

- Ce frumos cântă păsările!

Bella privise cum câmpul ei vizual îşi modifică punctul de interes spre dreapta. Rămase surprinsă la găsirea ei pe un cal alb incredibil de frumos mergând în acelaşi ritm cu ea. 

- Dimineaţa sunt şi mai vorbăreţe.

Bella rămase şocată să audă vocea lui Caden venind din propriai gură. Nu înţelegea nimic din ceea ce se întâmplă. Era imposibil ca ea să fie pe acel cal alb şi frumos când ea era pe calul gri. Confuzia îşi spunea cuvântul şi mai mult ca sigur se aştepta să fie trezintă din acest vis ireal.

- Să înţeleg că eşti matinal?

Vocea ei, a celei de pe calul alb, era incredibilă de relaxată. 

- Cine se trezeşte de dimineaţă departe ajunge.

În ciuda tuturor confuziilor ei şi a stării de nesiguranţă pe care o simţea, vocea cu care "vorbise" era calmă şi putuse să distingă o urmă de zâmbet.

- Şi presupun că ar fi trebuit să nu dorm deloc dacă aş fi vrut să aud păsările de dimineaţă.

- Putem înopta în pădure iar dimineaţă te vei trezi cu ciripitul păsărelelor.

- Ştii foarte bine că acest lucru nu se poate întâmpla. Cred că deja au început căutările.

- Atunci va trebui să ne ascundem.

Bella cea de pe calul alb se oprise şi la fel făcuse şi "ea" cu calul ei.

- Te va ucide când ne va găsi iar pe mine mă va arunca în temniţă.

Glasul Bellei de pe cal exprima foarte clar cât de mult o îngrozea acest gând. Bella înghiontise calul gri până când ajunse în dreptul celui alb.

- Nu voi lăsa ca Maddox să îţi facă nici un rău chiar dacă aş ştii că e ultimul lucru pe care îl fac.

Vorbele spuse de ea, călăreţul de pe calul gri dar cu vocea lui Caden, avuseseră atâta seriozitate încât se speriase pentru câteva secunde. Vocea lui Caden era foarte seriosă.