Legenda străveche în prezent (Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul I)

Capitolul 3: Trezirea

       Brad îşi apropie tot mai mult buzele de ale ei, în timp ce pe faţa lui se putea citi dorinţa. Chiar înainte să îi poată atinge buzele, băiatul se depărtă cu viteză. Trupul lui se lovi de ceva tare scoțând un sunet înfundat.

       — Dacă o mai atingi o singură data, chiar şi de un fir de păr, am să te fac să regreți!

       Bella văzu doar două siluete, două puncte de culoare, ce erau foarte apropiate una de cealaltă. Una dintre ele se întoarse spre ea, în timp ce ei încă îi era teamă. Se afundă mai tare în așternuturi când silueta se apropie de pat. Nu îi putea distinge trăsăturile feței, iar acest lucru îi intensifică teama.

       — Nu ai de ce să te temi. Nu te voi răni, spuse persoana din fața ei.

       Furia din glasul bărbatului dispăruse și fu înlocuită de compasiune și milă. Se apropie tot mai mult cu pași mici și apăsați având mâinile ridicate. Bella se afundă și mai mult în așternuturi când zări cealaltă siluetă apropiindu-se cu pași repezi.

       — Spuse criminalul, comentase el.

       Bella sesiză o mișcare foarte bruscă din partea primei siluete. În secunda următoare auzi un geamăt de durere ce o puse pe gânduri.

       — Fie ieși pe ușă în cinci secunde, fie te scot eu pe geam.

       Vocea primei siluete dădea de înțeles că nu glumea. Chiar îl voia pe Brad afară din încăpere. Brad se întoarse mai bine cu fața spre el, iar acesta îi urmă exemplul.

       — Să vedem dacă poți.

       Tensiunea dintre cei doi o putea simți și Bella, care îi privea speriată. Un mârâit prelung se auzi urmat imediat de un altul. După tonalitatea lor, înțelese că acele mârâituri erau ale celor doi, chiar dacă semănau cu ale unor lupi.

       — Terminați amândoi, o speriați pe biata fată, se auzi o altă voce impunătoare.

        O femeie, gândise Bella. Cu greu distinse o siluetă în tocul uși. Pe măsură ce aceasta se apropie, îi putea desluși mai bine trăsăturile, iar cei doi se depărtaseră unul de altul. Îi privise pe amândoi, privirea ei poposind mai mult pe Brad. Se auzi o lovitură, iar silueta mai înaltă rămase cu fața întoarsă într-o direcție.

       — Nu tolerez lupta între membri familiei! spuse ferm femeia.

       Bella înțelese că femeia era mama lor, iar Brad și cealaltă siluetă erau înrudite. Silueta din dreapta râse își duse mâna la gură. Femeia se întoarse spre Brad, iar acesta deveni drept ca o scândură.

       — Afară! Acum.

       Brad executase imediat ordinul și ieși pe ușă în cel mai scurt timp posibil. Se vede cine e șefa, gândise Bella. Faptul că Brad plecase, îi mai atenuă din teamă. Femeia se apropie de ea și îi puse o mână pe frunte, verificându-i temperatura. Gândul Bellei zburase imediat la mama ei, dar nu poposise mult asupra gândului. Femeia se retrase și se așeză mai bine pe pat astfel încât Bella să îi poată examina trăsăturile feței. Brunetă cu ochii negri, care exprimau o căldură și fermitate imensă, dar și viclenie. Nu avea nici un pic de riduri pe față, care să îi spună vârsta ei. Putea să fie la fel de bine sora, dar și mama celor doi băieţi. Privea cum celălalt trup, băiatul rămas, merse prin cameră.

       — Te doare ceva? spuse cu voce blândă femeia.

       Bella își scuturase capul. Nu mai avea nici o durere, totul dispăruse. Prezența femeii îi oferea o liniște plăcută, liniște de care avea nevoie.