Legenda străveche în prezent (Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul I)

Capitolul 43: Un telefon

Un capitol mai LUNG decât de obicei. Am încercat să îl corectez pe tot nu ştiu dacă am lăsat câteva greşeli de sămânţă sau nu. Oricum ar fi, vă mulţumesc pentru răbdarea de care o să aveţi nevoie ca să citiţi capitolul. Lectură plăcută!

Jason auzise un ciripit de păsărele. Sunetul îl enerva la culme din cauză că anunţa o altă trecere a altei zile fără Bella. Cine spunea că ochii care nu se vad se uită, greşise amarnic. Trecuse două luni de la dispariţia Bellei iar nici o urmă care să ofere o pistă nu fusese descoperită. Existau persoane care începuseră să creadă tot mai mult că Bella era moartă. Zeci de teorii legate de diferite motive umblau răzleţe din gură în gură. Însăşi membrii haitei fuseseră ademeniţi de acest subiect tabu şi nu se sfiau să îşi împărtăşească ideile. Singurele dăţi când schimbau subiectul o făceau pentru a discuta un alt subiect la fel de pipărat. Prin haită umblau zvonuri cum că Michael, fratele lui Camy, fusese acceptat înapoi în haiă. Rarele momente când nimeni nu bârfâea erau acelea când se întâmpla ca Jason, Chad sau alt membru al familiei Clark să fie în apropiere.

Ciripitul păsărelelor continuase să îl deranjeze pe Jason. Vârcolacul cu părul nisipiu nu dormise toată noaptea iar abia spre dimineaţă reuşise să adoarmă. Păsărelele îi deranjau somnul şi pentru a le face să înceteze se hotărâse să le gonească. Apucase de una dintre pernele de sub cap de un colţ şi o azvârli spre păsărelele din copac. Cu o viteză uluitoare perna părăseşte camera pe fereastră şi nu se opreşte până în trunchiul copacului din faţa camerei lui. Mormâise satisfăcut şi se cuibărâse la loc în patul mare şi rece adormind din nou.

În restul casei părinteşti restul membrilor familiei începea să se trezească. Ronnie plecase la o plimbare prin pădure de îndată ce se trezise iar Chad se târa spre sufragerie spre consola de jocuri unde şi prinse rădăcini. În ultimul timp, de când se întoarse Jason, Chad petrecea tot mai mult timp jucându-se jocuri video şi ignorând restul familiei sale.

În biroul frumos şi spaţios al lui Ben lucrurile începuseră să devină asemănătoare cu cele din vremea când era doar un îndrăgostit. Ben se relaxa pe canapeaua tapiţată iar în braţele sale Camy proprită cu capul de umărului său privindu-i pieptul. Cămaşa neagră a lui Ben fusese descheiată la nasturi iar acum Camy se desfăţa cu imaginea care îi făcea cu ochiul. Pielea uşor închisă la culoare a lui Ben mirosea a parfumul specific gelului său de duş şi a vârcolac. Cicatricile care îi traversau pieptul nu făceau altceva decât să îi scoată în evidenţă frumuseţea trupului şi să îi sporească aspectul impunător chiar dacă nu în acest scop au fost făcute.

Camy îşi trecuse degetele de-a curmezişul lor urmărindule pe fiecare dintr-un punct în altul. Sub atingerea sa pielea lui Ben se făcuse de gâină iar acest lucru atrase imediat atenţia femeii din braţele sale care îşi întoarse imediat atenţia asupra sa. Camy îl privise atentă pentru câteva secunde pentru a înţelege cât de distrat este soţul său. Ne fiind observată, ea îşi afundase una dintre unghiile nu prea mari ale mâinii în pielea sa plăcută la atingere. Primind acelaşi tratament şi supărată din această cauză, Camy se eliberase din îmbrăţişarea lui. Se aşezase pe picioarele lui Ben şi îl privise intens. Ochii soţului său treceau prin ea fără a o observa iar Camy devenea indignată. Cu o mişcare agilă, Camy îl plesnise peste obrazul drept sperând să îl poată aduce în prezent.

Ben clipise surprins şi o privi, în cele din urmă, pe Camy.

- Ce-a fost asta? întrebase confuz.

Obrazul drept îi pulsa puternic.

- Trezirea ta de dimineaţă. La ce te gândeai?

Ben înţelese din tonul soţiei sale că făcuse un pas greşit şi călcase strâmb. Oftase.