Capitolul Douăzeci Și Opt

6.2K 400 38
                                    

Știu că la început de obicei spun ceva, dar am scris ATAT DE MULT azi încât mintea mea a făcut shut down și dacă nu aș avea auto-corect m-ați crede analfabetă. Mi-e somn de nu mai pot și chiar mă mir că am postat înainte de de a adormi. Vă pup pe toți!

Apropo, eveți la media poză cu o vorbă de-a mult-iubitei Emma Watson pe care eu, personal, o ador(dovadă și poza mea de profil). Nu știu dacă vă place sau nu această actriță, dar eu o apreciez mai ales pentru personalitatea ei. Ca să nu o lungesc prea mult, tot ce spun e că vorbele ei se reflectă felul în care Maze gândește și bineînțeles, ca și creatoare a ei, și eu gândesc.

Enjoy.

PS. Da, Smiley face. Ți-am dedicat capitolul ție. De ce? Pentru că pot! :)))

Capitolul Douăzeci și Opt

Abea dacă puteam să mă abțin de la a-mi da drumul la gură. Nu numai că prezența Lisei mă șocase de-a dreptul, dar în același timp îmi provoca repulsie și ură ce atingeau cote inimaginabile. Dar cine putea să mă învinovăţească? Între noi două se crease o relație ruptă fix dintr-un film Hollywood despre viaţa de liceu încă din prima clipă în care privirile noastre s-au intersectat. Ea era fata cea populară, care dorea atenția băieților mai mult decât orice altceva pe lumea aceasta, iar eu îi eram dușman - o simplă creatură care îi stătea mereu în cale deși eu încercam să o ignor cât mai mult posibil spre a evita o încăierare ce putea să se sfârșească tragic.

Pentru ea.

Așa că nu... Nu puteam să înţeleg ce căuta ea acolo. Nu puteam să găsesc niciun motiv pentru care ea ar fi vrut să rămână la academie într-o perioadă atât de dificilă, când toți ceilalți studenți plecaseră cu prima ocazie. Sinceră să fiu, după felul în care camera noastră arăta, m-aș fi așteptat ca Lisa să fie prima care să iasă pe ușile clădirii. Totul fusese distrus, răsturnat, fie rupt fie călcat în picioare de către oamenii lui Samuel ; nu mai rămăsese aproape nimic.

- Mulţumesc pentru întâmpinarea extrem de călduroasă, Maze, spuse ea cu o urmă de sarcasm. Nici nu mă așteptam la altceva de la tine.

Fata aceea ori era prea încrezătoare, ori își dorea să moară. La cât de mulţi nervi s-au putut acumula în corpul meu în numai câteva clipe, îmi era greu să cred că mă mai puteam controla pentru mult timp.

- Lasă ironia acasă unde trebuia să fii și tu, dacă vrei să ascult ce ai de spus. Pentru că dacă ar fi după mine, ți-aș spune să dispari chiar acum, am zis cu hotărâre, ignorând faptul că absolut fiecare pereche de ochi din acea încăpere era aţintită asupra noastră.

Aș fi trecut direct la acţiune, dacă mâna lui Ryder nu s-ar fi odihnit pe umărul meu, în încercarea de a mai elibera din tensiunea insuportabilă. În mod normal aș fi respins orice fel de ajutor sau sprijin din partea celor din jurul meu, dar Ryder nu era acolo pentru asta. Simpla lui prezență nu făcea nimic altceva în afară de a-mi da putere să rabd, pentru că răbdarea nu era, din păcate, una dintre calitățile mele.

- Dar chiar atât de mult te grăbești? Nu ne-am mai văzut de ceva vreme și eram curioasă cât de... întreagă mai ești, spuse Lisa, mutându-și privirea asupra locului în care Kaleb mă împușcase acum două săptămâni.

- Da, sunt întreagă. Mulțumesc pentru îngrijorare deși mă îndoiesc că acesta e motivul pentru care te afli aici, am zis devenind din ce în ce mai nerăbdătoare să scap de ea.

Peste șaizeci de persoane se bazau pe mine și așteptau ca eu să le dau primul ordin, dar nu... Noi pierdeam timp prețios pentru că Lisa s-a decis să apară, intrând în planul nostru ca musca-n lapte. Și nu eram singura de aceeași părere ; după privirile ucigătoare pe care Zach, Gabi și Adam i le aruncau, puteam spune că era doar o chestiune de timp până când ea avea să plece.

Academia SecretelorWhere stories live. Discover now