Academia Secretelor

Capitolul Cinci

Lucrurile încep sa devina mai interesante.....

Enjoy.

Capitolul 6

Ziua următoare a trecut ca prin vis. William, Martha și unchiul meu m-au întâmpinat cu cea mai mare căldura și fericire. M-am simțit ca una dintre acele fete populare de la liceu pentru că s-au adunat în jurul meu și au început sa îmi pună întrebări despre academie. Ciudat era ca ei nu știau cum arăta in afară de câteva detalii minore legate de dimensiuni și aspectul exterior.

Unchiul meu mi-a spus de minim cinci ori in acea zi câte de mândru este de mine, făcându-mă sa îl vad într-o cu totul alta lumina. Acum că văzusem un portret al părinților mei, nu puteam sa nu îl compar cu tatăl meu și sa ma întreb cum ar fi fost daca era aici. M-ar fi îmbrățișat? M-ar fi lăudat? Mi-ar fi spus cât de mândru este de mine?

Din păcate, nu aveam de unde sa știu. Puteam doar sa sper ca el ma veghea de undeva de sus și îmi zâmbea alături de mama mea.

După amiază , am primit un plic de la academie cu tot ceea ce trebuia sa știu pentru început : reguli, program, orar și vestimentație. Nu va puteți imagina cât de fericita am fost sa găsesc și o hartă a clădirii. Dar când m-am uitat printre reguli, am început sa ma îndoiesc de mine.

- Trezirea la ora șapte!? Eu nu pot nici măcar sa ma trezesc la unsprezece ! ma plângeam eu, fiind un pic mult prea dramatica. Și stingerea la zece?

Will râdea pe sub mustață în timp ce eu citeam cu voce tare regulile care mi se păreau absurde. Trecuseră câteva minute bune de când începusem, dar majordom-ul ma privea cu atenție și părea sa se distreze în același timp.

- Fetele nu au voie cu pantaloni, cu teniși, orice fel de machiaj, orice fel de coafura extravagantă, citeam eu, în schimb au voie cu tocuri de 15 centimetri! Ce stupid!

- Regula aia o enerva și pe mama ta. Obișnuia sa intre în belele pentru ca purta fusta și tenișii, îmi explica el.

Am continuat sa ma uit pe broșură. Hainele, mâncarea și rechizitele aveau sa fie asigurate de academie dar în momentul în care elevul este exmatriculat este obligat sa plătească tot ceea ce a fost cheltuit pe întreținerea lui incluzând uniforma și rechizitele. După trei ani de studiu, elevul devenea Rezident și i se oferă o bursa școlară de cinci sute de dolari lunar. Rezidenții erau cei care conduc școala, iar nou-veniții aveau obligația sa ii respecte și sa se supună conform cerințelor Rezidentilor-sefi care aveau mediile cele mai mari.

- Asta nu academie! E liceu! am zis eu.

- De acord. Încă mai sunt dormitoare la comun? mă întrebă Will.

- Ce?!

William a râs .

- Nu ai citit tot. Continuă și o sa vezi despre ce vorbesc.

Nedumerita, am continuat sa citesc, pana am ajuns la partea despre care vorbea Will : studenții de aceeași vârstă dormeau într-un fel de apartament. Dacă ați citit cărțile Harry Potter sau ați văzut măcar filmele, va puteți imagina mai ușor. 'Băieții și fetele de aceeași vârstă dorm împreună, în același apartament'. Întrebarea era unde dormeam eu? Nu specifica absolut nimic despre elevii mai tineri de șaptesprezece ani, probabil pentru ca eram un specimen pe cale de dispariție.

- Lasă-mă sa ghicesc : mama mea a avut aceeași problema? am întrebat eu.

- De fapt, nu. Pe atunci categoriile de vârstă începeau de la 15 ani. Acum nu mai ai voie la academie pana nu ai absolvit liceul.