Capitolul Șaptesprezece

6.1K 509 17
                                    

Enjoy.

Capitolul șaptesprezece

Nu pot spune că eram o fană înfocată a spațiilor mici, înguste și umede. Dar în acel moment, dorința de a afla mai multe despre familia mea și curiozitatea depășea orice fel de frică sau dubiu din corpul meu. Urechile îmi țiuiau din cauza liniștii incomfortabile în care eu și Zach eram scăldați. Singura sursă de lumină pe care o aveam, candela, emana destul de multă lumină pentru a vedea ce se afla în jurul meu, dar prea puțină pentru a putea studia mai bine catacombele.

         Lucrul care mă deranja cel mai tare era temperatura. M-aș fi așteptat să tremur de frig, dar se întâmpla exact opusul. Era atât de cald și umed , încât simțeam cum mă sufoc și cum urme de transpirație se formau pe fruntea mea. Hainele cu care eram îmbrăcată nu erau groase, însă deveniseră brusc o povară incredibil de grea pentru corpul meu.

         - Cred că am omis faptul că este foarte cald aici, a spus Zach încercând să glumească.

         M-am încruntat și m-am luptat cu ispita de a-i arunca vreo două-trei vorbe mai puțin plăcute. Nici înjurăturile nu m-ar fi ajutat să uit de căldura sufocantă.

        - Nu înțeleg. Credeam că va fi frig, ca la spălătorie...

       - Maze, nu ne aflam sub pământ. Practic, suntem în pereții academiei. Țevile de la gaz și apă trec pe aici și nu există nici o modalitate de aerisire. Plus că e toamnă, iar apa caldă este folosită mult mai mult decât pe timpul verii.

         - Minunat, am spus ironic.

         Acest lucru avea să îngreuneze situația drastic.

         Mi-am dat jos cămașa pe care o aveam, rămânând numai cu un maieu destul de subțire. Fericită că nu mi se vedea sutienul mult prea tare, l-am legat în jurul soldurilor mele și mi-am permis să respir puțin mai ușurată. Ultimul lucru de care aveam nevoie era să transpir.

         - Mergem? am întrebat.

        Zach a trecut în fața mea, ghidându-mă. Trebuia să fiu atentă pe unde pășeam din cauza micilor denivelări și gropi din podeaua de ciment. Încercam să fiu atentă la toate detaliile din jurul meu, vrând să găsesc cât mai multe repere după care să mă iau în cazul în care aș fi nevoită să mai parcurg o dată drumul, dar singură. Treptat, liniștea fusese înlocuită de sunetul apei ce curgea prin țevile din pereți și de vocile persoanelor ce se aflau pe partea cealaltă.

         Curiozitatea ardea în mine. Vroiam să văd ce se ascundea în spatele fiecărui perete, vroiam să văd unde ducea fiecare cotitură și să cunosc fiecare lucru despre aceste pasaje secrete. Dar eram sigură că Zach nu vroia nici măcar să audă aceste lucruri. Deși ne cunoșteam de ceva vreme, știam că el tot mai ascundea secrete față de mine. Întrebarea era dacă acele secrete aveau vreo legătură cu familia mea.

        Motiv pentru care aveam nevoie de o cheie la bibliotecă. Trebuia să am o copie personală, una de care Zach să nu știe și pe care să o folosesc pentru a merge la bibliotecă oricând, fără el. Însă aveam numai o șansă, iar dacă Zach avea sa mă prindă scotocind după altceva decât dosarele familiei mele atunci aș pierde toată încrederea lui.

         Jucam un joc riscant.

         - Mai avem mult? am întrebat.

         - Nu. Încă puțin.

        Am continuat să-l urmăresc pentru următoarele momente, până când am simțit o ușoară schimbare în aer. Temperatura scăzuse cu câteva grade, făcându-mă să respir ușurată, iar la câțiva metri, puteam să disting niște trepte înguste și foarte abrupte.

Academia SecretelorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum