Capitolul 4

551 34 0
                                    

                                                        

Pornisem spre casa, mai confuz ca niciodata.

Ce are femeia asta asa special?

 Tot drumul catre casa, mintea mea isi imagina tot felul de lucruri …

-Daca o sa ma indrogostesc de ea? Atunci, ce voi face?
-Fii serios, ce intrebari sunt astea? Nu se va intampla asta !
-Dar, daca se intampla … ?
-Atunci, vei sta la locul tau … daca are o familie? Vrei sa fii tu acela care o distruge?
-Nu …

Gandurile astea parca ma faceau sa ma desprind de realitate…

Revino-ti, Anonimule !

Era ora 17:30.

Ajunsesem acasa.

M-am simtit usurat cand am intrat in casa.

Eram usor speriat, de parca ma urmarise cineva.

-Huu …(scotandu-mi masca)
-Ce ai patit? (serioasa)
-Nimic rau.
-Si atunci, de ce ai fata asta?
-S-au intamplat multe azi … (asezandu-ma pe canapea)
-Iti fac un ceai si imi povestesti, bine?
-Perfect. Pana atunci, ma duc sa ma schimb. (urcand scarile)


Dupa jumatate de ora am coborat in living.

-Gata ceaiul tau.
-Multumesc. (asezandu-ma)
-Acum te ascult. (nerabdatoare)
-Nici nu stiu de unde sa incep … (plecandu-mi privirea)
-Cu inceputul … e atat de grav de esti asa trist?
-Sa zicem …
-Sa vedem .. te ascult.
-Toata ziua, as putea spune, ca a fost un haos…m-am oprit in parcul din apropierea firmei, asa cum fac in fiecare zi. La ora 08:00 am inceput sa lucram pentru prezentarea de la sfarsitul lunii .. La ora 14:00 am avut programare cu Irene. Trebuia sa stau pana la ora 15, pentru ca la 15:40 aveam o programare la firma cu niste funizorii …
-Cum ai putut sa uiti?
-Cum …
-Sebastian, a sunat sa intrebe daca esti acasa. Cum sa faci asta?
-De 10 ani conduc firma asta, nici eu nu imi pot explica cum de am uitat ..(trist)
-Pana la urma, bine ca era acolo Sebastian si a salvat situatia.
- L-am dejamagit .. dar, parca nu-mi mai venea sa plec din acel birou.
-Off, baiete …
-Matilde, te rog, nu ma certa si tu …
-Nu am sa fac asta.
-Multumesc.
-Dar, asta nu inseamna ca  Sebastian nu e suparat. Trebuie sa fii mai atent. Ai inteles? (cautand ceva intr-un dulap)
-Da, Maltilde. (strambandu-ma)
-Parca ai fi copil mic. (incepand sa rada)
-De ce trebuie sa ma cunosti asa bine?
-Nu stiu. (zambind)
-Nu stiu ce as fi facut fara tine. Te iubesc, Matilde. (luand-o in brate)
-Si eu, Gabriel.


Ora 20:00.

Dupa atata vorbarie cu Matilde, am decis ca plec in dormitorul meu.

Incerc sa ma destind putin cu miste muzica in surdina, in timp ce lucrez din nou la acel colier.

Ma simteam foarte bine, eram chiar fericit, in ciuda dezamagirii lui Sebastian.

Ma tot gandeam la Irene .. la florile ei preferate, cum de am stiu ca acelea erau?

Si deodata gandul imi zboara la amintirile amare din viata mea … violul mamei, moartea ei, ura tatei, prostia de a incerca sa o agresez pe Roxana , cicatricea de pe fata mea, sfarsitul carierei de model …

Au fost mult prea mult pentru mine.

In ciuda a tot ma bucur ca ii am langa mine pe Matilde si Sebastian.

Dupa o ora jumatate, am facut un dus relaxant.

Peste o jumatate de ora, iesisem cu un prosop legat de abdomen.

Imbrac niste pijamale lejere si ma pun in pat.

Nici bine nu ma asezasem, cand primesc un email de la Sebastian.

A decurs bine sedinta de azi, apropo !

Nehotarat, i-am raspuns.

Eu:  Ma bucur.
      Sebastian, iarta-ma pentru azi.

El: Las-o balta, a fost o zi grea, dar de succes !

Eu: Chiar imi pare rau, Sebastian.

El: Lucram de 10 de ani la firma asta ! Si cand era mai important ai lipsit, Gabriel !

Eu: Stiu, Sebastian. Dar, nu pot sa-mi dau seama cum am putut pierde  notiunea timpului.

El: Stii ce e culmea?

Eu: Ce?

El: Faptul ca a venit scumpa ta prietena Maria, din partea furnizorului !

Eu: Maria? Nu pot sa cred !

El: Ba sa crezi. Si mai culmea a fost ca nu vroia sa discute cu angajatii tai, ci cu tine.

Eu: Imi pare rau, Sebastian. Stiu ca nu o suporti.

El: Ce mai conteaza acum, daca o suport sau nu?
     Tot ce conteaza e ca am reusit pana la urma.
     Mai dezamatit !

Eu: Chiar imi pare rau, Sebastian.

El: Mai dezamagit ! Asta e, ce conteaza?
     Totul e bine la firma.

Eu: Sebastian ..

El: La revedere, Gabriel !


Dupa convorbirea cu Sebastian, m-am asezat comod in pat.

Chiar il dezamagisem. Cum am putut sa fac asta?

Are dreptate ! Timp de10 ani, nu am facut asta deloc, si de odata apare o femeie in viata mea si o da peste cap.

Irene … Irene 

Urmeaza Capitolul 5 ! :**

ANONIMUL (Needitată) Where stories live. Discover now