ANONIMUL (Needitată)

Capitolul 24

Maria nu a mai rezistat si a plecat. Se pare ca ce a văzut, nu i-a convenit. Asta e, nu ?

O luna mai tarziu ...

-Buna dimineata, draga mea, te-ai trezit?
-Mmm... 'Neata ! (somnoroasa)
-Hai trezeste-te, vin sa te iau !
-Inca puțin ...
-Ajung in 10 minute, somnoroasa mea !
Stai, ceeee? Si abia acum imi spui? Nu o sa fiu gata pana vii...
-Incearca...
-Gabriel...
-Si eu te iubesc !
-Ce figura esti ! (inchizand apelul)

Din perspectiva lui Irene:
Nu stiam cum sa ma pregatesc mai repede. Ce vrea sa facem? Unde sa mergem? Oh, Doamne, cat de nebun e ! Ma bucur ca doar al meu ! Numai al meu !

Fericire maxima pe capul meu. M-am trezit asa ... cu un sentiment asa diferit, pe care nu l-am mai trait. Si asta doar din cauza ei.
Nu stiam cum e sa iti sara inima din piept doar la auzul unui simplu nume !
Nu stiu ce am facut sa o merit, dar nu o sa o pierd. O sa o fac fericita, cea mai fericita, pentru ca asta merita ea, iubirea mea.

Asa cum i-am spus prin telefon, dupa zece minute, eram în fata usii ei.

- Cioc-cioc.
-Intra !
-Ce face cea mai frumoasa femeie? (intrand)
-Glumetule ! De ce ai venit asa devreme?
-Imi era dor de tine !
-Anonimule ...
-Da ...
-Masca, mi-ai promis ca o sa scapi de ea.
-Si o sa ma tin de cuvant, crede-ma.
-Dar, inca o porti ...
-Azi e o zi importanta, o zi plina de surprize.
-Alta Prezentare?
-Da. Dar, asta va fi unica.
-Nu inteleg...
-Ai să vezi.
-Bine.
-Vai, cum e posibil?
-Ce? (speriata)
-Nu esti gata inca ?!
-Nuu...
-De ce?
-Nu stiu unde vrei sa mergem, deci nu stiu cum sau cu ce sa ma imbrac.
-Nu o sa iti spun.
-Si cu ce ma imbrac?
-Ceva lejer, simplu.
-Bine, ma duc sa ma pregatesc, nu dureaza mult.
-Sper. (razand)

In timp ce asteptam, telefonul meu ,nu inceta sa sune. Vizibil, enervat, razpund.

-Alo?
-Iubitule, ce faci?
-Tu ?! Cum indraznesti sa ma suni?
-Imi este dor de tine, iubitule !
-Esti bolnava, femeie !
-Te iubesc !
-Politia e pe urmele tale !
-O sa ne vedem curand...
-Sigur, atunci cand vei fi inchisa !
-Ai grija de tine...
-Sa nu indraznesti sa ma mai suni ! (inchizand)

Cum isi permite sa ma sune? A innebunit complet. Politia, trebuie sa o gaseasca si sa o inchida, acolo unde-i este locul.
Dupa un minut, telefonul, imi suna iar.

-Acum, ce vrei? (enervat)
-Gabriel? Esti bine?
-Sebastian, iarta-ma, ce e? Sa intamplat ceva la Agentie?
-Nu, totul e sub control. Vroiam sa stiu, daca vii si tu azi sa ne ajuti...
-Da, sigur ca o sa vin, mai ales ca am nevoie sa ajuti cu ceva.

In acel timp venise si Irene.

-Cu ce?
-O sa iti povestesc, cand ne vedem !
-Bine.
-Vorbim... (inchizand)

-E totul bine?
-Da.
-Sigur? Mi s-a parut ca te certai cu cineva...
-Nimic important. Mergem?
-Da, dar unde?
-Ai sa vezi, ai incredere...
-Bine.
-Haide !
-Plecam asa?
-Adica?
-Lasa...
-Bine, sa mergem.