ANONIMUL (Needitată)

Capitolul 8

M-am intors inapoi la toata munca care ma astepta. Ramasesem pana spre seara...

Noaptea trecuse foarte greu. Imi imaginam o multime de lucruri.

Dimineata, ora 07:00.

M-am trezit destul de greu. Am facut un dus rapid, m-am imbracat cu un costum negru si am coborat la bucatarie.

-Buna dimineata, Matilde. (pupand-o pe frunte)

-Buna dimineata. Ce fericit ne-am trezit azi. (razand)

-Sa zicem. Chiar daca ma simt oribil, trebuie sa ma prefac, nu?

-Ce ai mai facut? (ingrijorata)

-L-am lovit ieri, pe Sebastian.

-Cum? De ce?

-Nu stiu. Ne certam si deodata a adus vorba de Irene, chiar daca nu stie cine e, a facut-o femeiusca. Cand am auzit, nu am mai stat pe ganduri si l-am lovit.

-Baiete ...

-Trebuie sa plec. Vin dupa tine, diseara. Sa fi gata !

-Da. Ai grija de tine.

-Nu-ti fa griji. (iesind)

M-am urcat in masina, am dat drumul la muzica si mi-am lasat gandurile sa ma cuprinda.

Ora 08:00.

Ajuns la agentie, nu stiam unde sa ma impart.

Intru in birou, ma asez in fotoliu si ma apuc de treaba.

Dupa jumatate de ora, cineva bate la usa.

-Intra.

-Domnule, imi semnati aceste acte?

-Sigur, Sebastian.

Nu mi-a spus "Domnule" nici cand ne-am cunoscut. Si imi spune acum? Ma simt asa ciudat.

Cat timp am semnat acele hartii nici unul din noi nu a scos o vorba.

-Am terminat. Poftim.

-Multumesc, domnule.

-Pentru putin.

Cand era aproape sa plece, l-am strigat.

-Sebastian ! ...

-Da !?

-Vroiam sa ...

-Da ...

-Nimic, scuza-ma.

-Bine. La revedere !

Dupa cateva minute, m-am intors la lucru.

Incercam sa ma concentrez, dar nu puteam.

Ma tot gandeam la Sebastian.

Cum se simte cand incepi sa-ti pierzi cel mai bun prieten?

Pentru mine nu e un sentiment tocmai frumos.

Ce ma fac?

Trebuie sa vorbesc cu Irene.

Fara sa mai stau pe ganduri, o sun.

-Da?

-Irene ...

-Ce este, Gabriel?

-Vreau sa vorbim. Poti veni la agentia mea?

-Sigur.

-Multumesc.

Am iesit din birou, vrand sa merg catre pasarela sa vad cum se descurca fetele. In drum m-am oprit sa vorbesc cu Lucy.