ANONIMUL (Needitată)

Capitolul 16

-Matilde, nu...

-De ce ati facut asta, Matilde? (razand)

-Distractie. Nu va luati revansa?

-Vrei asta? Vino cu mine, Irene.

Asa a si facut. A venit cu mine.

Ne-am luat niste boluri, am plecat in gradina si am inceput sa ne udam.

Paream a fi niste copii.

Ele s-au aliat impotriva mea.

-Heeei, nu-i corect.

-Ce e?

-Voi sunteti doua, iar eu sunt unul. Nu-i corect. (prostindu-ma)

-Saracutul de tine. Ce pot sa zic. (razand)

-Iti bati joc de mine?

-Eu? Tu glumesti, nu? (sarcastica)

-Bine...(plecand)

-Unde pleci?

Nu am raspuns.

Dupa cateva minute...

-Aaaa...

-Gabriel, esti bine?

-Am cazut...(plangandu-ma)

-Vin imediat.-Matilde, nu veniti?

-Nu...du-te tu. Vei stii ce sa faci. (plecand)

-Ce vreti sa spuneti cu asta?

-Vei afla...

Din perspectiva lui Irene:

Ce a vrut sa spuna cu asta? Oare e ceva legat de Gabriel? Sigur pune el ceva la cale, de Matilde nu era ingrijorata. Hmm...Gabriel, ce vrei sa faci?

-Vrei sa te grabesti?

-Acum vin. Doamne, ce caracter. (chicotind)

-Ce ai spus? (strigand)

-Nimic. (privindu-ma)

-Ajuta-ma, te rog. (vaicarindu-ma)

-Nu poti singur?

-Nu. Cred ca mi-am luxat piciorul.

-Sa vedem. (aplecandu-se)

Cat de mult tine la mine, de ma ajuta mereu?

Si eu profit de ea.

Ce se va intampla? Daca ma voi indragosti de ea? Atunci ce va fi?

~ In apartamentul lui Emilio ~

-In sfarsit, ai ajuns. (vrand sa o sarute)

-Ce era asa de important? (impingandu-l)

-Am nevoie de femeia mea. Nu e asa important?

-Nu sunt femeia ta, Emilio !!