-Aaa … eu …
-Tu ce, Irene?
-Eu … ne vedem mai tarziu? Am mult de lucru.
-Cum vrei ! (suparat)
-Multumesc. (venind spre el)
-Scuza-ma ..
-Te rog.
-Bety, te rog, anuleaza-mi toate sedintele de azi. Plec acasa.
-Am inteles.
-Multumesc.
Zis si facut. Irene, a plecat de la cabinet, dar nu s-a dus acasa.
~ Agentia ANONIMUL ~
-Asa Natalia, acum roteste-te spre mine si zambeste.
-Asa?
-Foarte bine.
-Multumesc.
-Aplauze, pentru Natalia, vedeta noastra de sambata !
-Anonimule, ma faci sa rosesc, multumesc. (rusinata)
Eu, doar zambisem.
-Atentie putin la mine, lume !
-Te ascultam, Sebastian !
-Nicole, Daiane, Amalia, Nadia, Cristina, Monica, Rebeca, Miriam, Lucia, Elena si Caroline , vor intra primele, apoi la sfarsit va intra Natalia. Bine?
-Da. (in cor)
In timp ce Sebastian citea listea modelelor ce vor prezenta colectia de primavara, eu m-am facut nevazut.
-Natalia .. Natalia !
-Ce e, Sebastian?
-L-ai vazut pe Anonim?
-A plecat.
-Cum?
-A plecat a spus ca are niste treaba.
-Multumesc, Natalia, poti sa pleci.
Natalia se retrase, lasandu-l pe Sebastian singur, probabil injurand de nervi.
-Nu pot sa cred ca ai plecat din nou !
Am iesit din cladire fugind. Toti de pe strada se uitau ciudat la mine. Poate ca acum ii intelegeam, pentru ca nici macar eu nu stiam de ce sau de cine fug.
Tot ce stiu e ca mintea mea, imi repeta sa merg in locul unde Irene s-a lovit de mine.
De ce tot ma gandesc la ea?
-Fugi ! Fugi !
Intr-un sfarsit ajunsesem in acel loc.
Ma oprisem sa-mi trag sufletul.
M-am dus in parcul din fata.
Ma asezasem pe o banca, langa o doamna.
In timp ce incercam sa-mi reglez respiratia, auzisem niste scancete.
Acea doamna plangea.
-Sunte-ti bine, doamna?
Nu schitase nicio miscare, probabil nu ma auzise.
Cand i-am pus mana pe umar, a tresarit.
-Ma scuzati .. plec. (ridicandu-se)
-Nuu … (apugand-o de mana)
Nu puteam sa cred.
Ea era.
-Irene …
Nu spunea nimic.
-Irene … esti bine?
Eram ingrijorat, nu stiam ce sa-i fac sau sa-i spun, iar ea tacea malc.
Cateva minute, am tacut, asteptand un raspuns.
In zadar.
-Irene … vorbeste-mi, te rog.
-Eu …
Ma luase in brate. Fara nicio vorba, strangandu-ma cu toata puterea ei.
-Ce fac?
-Ajut-o !
-Cum?
-Doar, strange-o in brate si arata-i ca nu e singura !
Nu am mai stat pe ganduri si am strans-o in brate.
~ Agentia ANONIMUL ~
Era o agitatie, de nu-ti inchipui.
Dar, totul era sub control.
Sebastian, nu stia unde sa se imparta.
-Baieti, pasarela e gata?
- Da ! (in cor)
-Bun. Multumim. Puteti pleca, e deja tarziu.
-Da, sefu’.
-Atentie ! Multumesc, pentru ajutor. A fost o zi obositoare. Ne vedem maine, pentru ultimele ajustari.
Toata lumea, incepea sa plece.
Ca de obicei, Sebastian ramasese ultimul.
~ In parc ~
Reusisem sa o linistesc, cu o imbratisare?
Asa se pare.
-Gabriel, eu …
-Nu e nevoie sa vorbesti, daca nu vrei.
-Multumesc.
-Te duc acasa?
-Eu .. aa ..
-Haide.
O vazusem ca tremura, fara sa stau pe ganduri i-am dat sacoul meu.
Dupa putin timp ajunsesem la blocul unde locuieste ea.
-Multumesc.
-Nu ai de ce sa-mi multumesti. Noapte buna.
Am vrut sa plec, dar ma oprise.
Ma sarutase pe obraz.
-Noapte buna.
Am plecat fericit, cred.
A fost o zi asa … ciudata.
Dupa o jumatare de ora ajunsesem acasa.
Facusem un dus rapid si ma bagasem in pat.
-Noapte buna, Irene.
-Noapte buna, Gabriel.
Cum vi se pare acest capitol? :*
आप पढ़ रहे हैं
ANONIMUL (Needitată)
रोमांस"Anonimul" este barbatul care a suferit foarte mult in trecut, din cauza unei prostii pe care a facut-o. Asa ajunge pacientul lui Irene. Dupa zile si luni petrecute impreuna, amandoi realizeaza ca se iubesc ...
