ANONIMUL (Needitată)

Capitolul 23

~ Cabinetul lui Irene ~

-Trebuie sa iti spun tot adevarul, Irene...
-Despre ce vorbesti?
-Eu...am pe altcineva... (plecandu-si capul)
-Adica m-ai inselat in tot acest timp? (surprinsa)
-Da...(trist)

Puteam simti ca intr-adevar ii pare rau. Ochii ii avea umbriti. Chiar daca nu mai simt nimic pentru el, ma doare faptul ca nu o fost sincer si m-a mintit atata timp. Sper doar ca situatia asta sa se termine bine, amiabil, si noi doi sa sfarsim ca doi prieteni buni. Nu imi place sa tin ura impotriva cuiva.

-Cu cine? Cine e aceasta femeie?
-Pai...nu stiu cum sa iti spun...
-Cu inceputul.
-Totul a inceput acum un an, cand am fost invitati la o petrecere, mai stii?
-Da, dar inainte cu o ora ne certasem, iar tu ai plecat acasa la tine.
-Ei bine, nu a fost chiar asa...m-am dus la acea petrecere si acolo m-am intalnit cu ea. Am stat toata seara impreuna, am povestit, am ras...intr-un final, am ajuns sa fac dragoste cu ea.
-Vorbesti de ea, de parca va cunosteati de mult...
-Chiar asa este...am tot inceput sa ne vedem de atunci, incat am ajuns sa o iubesc cu adevarat.
-Inteleg...
-E un sentiment pe care nu l-am mai trait, stii? Cand sunt cu ea, ma simt cel mai norocos barbat, pentru ca m-a ales pe mine sa fiu acela care o vede in fiecare dimineata cand se trezeste, cand doarme, cand plange, cand rade...
-Nu te-am auzit niciodata vorbind asa de o femeie !
-E prima oara...
-Cine e,Victor?

~ Agentia Anonimul ~

-Sebastian, cu tine vorbesc ! Cine e ? Cine a fost in stare de o asa cruzime ?
-Ppp-pai...
-Nu te mai balbai si spune odata ! (tipand)

Nu am obiceiul de a tipa la el, e cel mai bun prieten al meu, stie tot ce se poate stii despre mine. Si eu stiu cate ceva despre el, si atunci cand se balbaie inseamna ca ascunde ceva. In cazul asta, autorul raspirii lui Irene. Cine ar putea fi?
Calmeaza-te, Anonimule !

-Iarta-ma ca am tipat, doar ca situatia asta ma depaseste ! Nu stiu ce sa mai fac ! Vreau doar pace, dar nu pot avea pana nu aflu cine a facut asta, Sebastian, intelegi ? Ajuta-ma , te rog.
-Autoarea e...
-Autoarea ? (sper sa nu fie cea ce cred eu)
-E Maria !
-Poftim ?!!

~ Cabinetul lui Irene ~

-Ea, femeia care desi imi era amanta, m-a facut sa stiu cum e sa iubesti cu adevarat, e Caro.
-Caro ?! Cea mai buna prietena a mea ?
-Da.
-Totul are logica acum. Cand te sunam, aveai treaba, cand o sunam, nu putea sa vorbeasca. Atunci erati impreuna. De fiecare data cand am avut nevoie de voi.
-Da, Irene. Uite, imi pare rau ca a trebuit sa se intample asa, dar nu iti mai puteam ascundea asta.
-Ma bucur ca ai avut curajul si mi-ai marturisit.
-De fapt, eu venisem pentru altceva.

Imi cuprinse mainile, in palmele lui. Vroia sa imi spuna ceva, dar nu isi gasea cuvintele. Stateam si ma uitam atenta la el, cum deschidea gura vrand sa spuna ceva, iar apoi inghitea in sec pentru ca nu stia ce.

-Si eu vreau sa vorbim ceva foarte serios, Victor !
-Sunt numai urechi.
-E vorba despre relatia noastra...stii...eu cred ca nu mai merge.
-Si vrei sa ne despartim ?
-Da. (eram agitata, pentru ca nu stiam ce urmeaza sa spuna el)
-De ce ?
-Stii, timpul asta pe care l-am petrecut acasa la Gabriel, m-a facut sa cred ca el e barbatul pe care il vreau alaturi. Ma face fericita, si asta e tot ce imi doresc...

~ Agentia Anonimul ~

-Esti sigur?
-Foarte sigur. Am urmarit-o si asa am aflat.
-Acum inteleg. Atunci cand m-ai sunat si mi-ai spus sa vin in acel loc. Ai urmarit-o !
-Da.
-Ce m-as face eu fara tine si neincrederea ta, Sebastian? (imbratisandu-l)

-Vai vai, ce frumos ! (aplauzand)
-Ce cauti aici ?
-In vizita, nu se vede? (uitandu-se prin jur)
-Cum mai ai tupeul sa te arati dupa tot ce ai facut ? (furios)
-Ce am facut, draga? M-am jucat si eu putin ! (razand)
-Ai sa platesti ! (strangand-o, cu putere, de gat)
-D-da-mi drumul... (incercand sa respire)

~ Cabinetul lui Irene ~

-Si vrei sa incepi o relatie cu el?
-Da, chiar as vrea asta. (oftand)
-Ce e?
-Nu mai pot. As vrea sa cedez...
-Tu? Sa cedezi? Cea care e mereu acolo pentru toti, sa cedezi? Nu se poate ! Nu ai voie !
-Dar, nu mai rezist. Femeia asta, Maria, se tot baga in vietile noastre...
-Nu fi asa ! Capu' sus !

-Cioc-cioc !
-Caro !
-Ma primiti si pe mine?
-Sigur ca da, intra. Tocmai vorbeam cu Victor despre...
-Relatia noastra...
-Da.
-Chiar imi pare ca nu am fost o prietena asa buna in ultimul timp si ca te-am mintit...
-Uite ce e, Caro, eu nu mai simt nimic pentru Victor, decat un sentiment de prietenie si recunostinta pentru ca a fost langa mine si m-a facut fericita cat a putut. Iar, daca voi va iubiti, eu nu am nimic impotriva.
-N-ai idee ce mult ma bucur ca ne esti alaturi.
-Altceva nu pot sa fac. Sunteti singuri prieteni care mi-au mai ramas si nu pot decat sa ma bucur pentru voi si sa va fiu alaturi.
-Cat ma bucur.

~ Agentia Anonimul ~

-Gabriel, da-i drumul, nu merita !

-Doamne, femeie, imi vine sa te las lata aici !
-Ai curaj? (razand)

-Nu merita, asculta-ma ! Haide !

Cu greu m-am lasat convins de rugamintile lui Sebastian.
Nu mai suport ! Isi bate joc de mine ! Drept cine ma ia?

-Ce curaj ai ! (razand)

-Maria, pleaca ! Asculta-ma ! (ingrijorat)
-Nu te baga, tu, care esti ca un catelus pentru el ! Nu vezi, Sebastian ? Te foloseste !
-Aberatii ! Asta spui tu, acum ! Numai si numai aberatii !
-Ai sa vezi tu...

-Maria, pleaca, acum !
-Ce rau esti tu ! (razand)
-Am spus sa pleci ! (tipand)

Fara sa mai spuna ceva a plecat.
Nu a durat mult de cand a iesit si deja se auzeau tipetele Mariei, din hol.

-Pe cine avem noi ai ! Femeia care fura barbati !
-Maria, inceteaza !
-Ce e, draga? Ti-e rusine ?!
-De ce mi-ar fi rusine ? De faptul ca m-am indragostit ?
-I-auzi ! Te-ai indragostit ? Nu mai spune ! (ironica)
-Sa stii ca ironia asta de care tot dai dovada, nu duce nicaieri !
-A vorbit marea psiholoaga ! Aplauze, va rog ! (ironica)
-Ai avea nevoie de un psiholog, sa stii !
-Serios ?
-Foarte ! (apropiindu-se de ea)
-Hmm...
-Daca ma uit mai atent, la tine, suferi de atentie, asta e grav ! Crede-ma ! (razand)

In acel moment am iesit si eu din birou, usor ingrijorat de tensiune ce plutea in hol.

-Auzi, draga, tu sa nu vorbesti asa cu mine, ai inteles ?

Am vrut sa intervin, dar ceva din privirea lui Irene, mi-a dat de inteles ca nu e nevoie, asa ca am privit in continuare.

-Ca de nu ce?
-Ca de nu... (vrand sa o plesneasca)
-Nu te intinde, draga, sa nu obosesti ! (oprind-o)
-Ce curaj ai prins !
-Cu o nebuna ca tine, prin preajma, e nevoie !

Toti ce priveau acest mic incident, si-au axat privile catre Maria.

-Si voi ce va uitati asa?
-Nu vezi ca toata lumea te priveste ca pe o nebuna? (venind spre mine)
-Asta nu ramane asta ! Nu se termina aici !
-Cum zici tu, draga.

Si-a infasurat mainile in jurul gatului mei si m-a sarutat. In fata tuturor, nepasandu-i de nimeni si nimic. Cea ce m-a surprins, placut.
Acum serios, ce barbat nu s-ar simti bine cand femeia pe care o iubeste, il saruta in vazul lumii, demostrandu-si iubirea?
Maria nu a mai rezista si a placut. Se pare ca cea ce a vazut nu i-a convenit. Asta e, nu?

Scuza-ti intarzierea !!!