ANONIMUL (Needitată)

Capitolul 20

Irene...unde esti?
De ce nu ai venit azi? De ce totul trebuie sa fie asa complicat? Trebuie sa te gasesc odata. Dar de unde sa incep? Doamne, ce ma fac?

Nestiind de unde sa incep, intru inapoi in cladire...

-Bety, am venit din nou. Am nevoie de ajutorul tau, sper sa nu ma refuzi.
-Spune-ti.
-Am nevoie sa-mi spui unde locuieste Irene...
-Nu stiu ce sa spun...
-Te rog, Bety, e foarte important !

Din perspectiva Mariei:
De ce ai intrat iar? Ceva nu e bine? Iubitule...daca ai stii unde e scumpa ta Irene acum, probabil ti-ai pune mainile in cap. Cat de amuzanta e toata situatia asta. Mai e putin si o sa explodeze bomba. Sa vedem atunci ce o sa faci !

Satula sa astepte, Maria pleaca grabita. Oare de ce?

Dupa ce am vorbit cu Bety, m-am urcat in masina si l-am sunat pe Sebastian.

-Alo?
-Gabriel? Unde esti?
-La cabinetul ei...
-Si? Ai vorbit cu ea?
-Nu...
-De ce? Nu-mi spune ca nu ai avut curaj sa vorbesti cu ea...
-Nu e vorba de asta. Nu e aici. Nu a venit azi.
-Nu-ti face griji, e luni, poate nu se simtea bine. Maine, va veni, ai sa vezi !
-Pe naiba, Sebastian ! Ea si cand nu se putea radica din pat, tot venea ! (revoltat)
-Calmeaza-te, e mai bine sa iei lucrurile cu calm.
-Nu stiu... e ceva putred in toata povestea asta, da. Ea, nu ar lipsi nicioadata de la cabinet in timpul de lucru ! Iubeste sa asculte oameni !
-Inteleg. Si acum ce o sa faci?
-Am sa o caut. Nu stiu cum, dar o voi gasi !
-Frate, femeia asta ti-a sucit mintile bine rau ! De unde o sa incepi?
-Sunt pe drum spre casa parintilor ei !
-Pe bune? Vrei sa-i bagi in sperieti cu presupunerile tale?
-Normal ca nu. Ma crezi nebun? Nu as face asta niciodata ! Vreau doar sa vad daca e acolo, cand a fost ultima data...
-Vezi ce faci ! Ma tii la curent ! Ai grija !
-Sigur ! Multumesc ! Ai grija de Agentie !
-E pe maini bune, nu-ti face griji ! Pa ! (inchizand)

Incep sa cred ca Sebastian are dreptate. Ce fac acum, nu cred ca as fi facut pentru altcineva. Dar, alta solutie nu am. Sunt ingrijorat ! Sper sa fie bine, sa nu fie cea ce cred eu...
Doamne, ai grija de ea ! Te rog !

~ Intr-un loc ciudat ~

-Unde ma aflu? (ametita)
-Te-ai trezit? (aprpiindu-se de ea)
-Ce mi se intampla? De ce sunt legata?
-Imi pare rau, dar asa sunt ordinele...
-Da-mi drumul, te rog...
-Nu pot, imi pare rau...
-Te rog...

-Ce se intampla aici ?! (apropiindu-se)

-Se pare ca incepe sa-si revina, doamna...
-Nu mai spune, serios? (sarcastica)

-Unde sunt? (privind in jur)
-Undeva unde nimeni nu te va gasi !
-De ce ma aflu aici?
-Prea multe intrebari, mironosito !
-Ma doare capul foarte tare...
-Bea asta ! (ducandu-i paharul la gura, obligand-o sa bea)

-Cat o s-o mai tinem aici?
-Nu stiu...cat e nevoie, ca amintirea ei sa dispara !
-Nu cred ca cineva ar putea uita de o asemenea persoana... (gandind)

~ Casa parintilor lui Irene ~

-Buna ziua, domnule !
-Buna ziua. (confuz)
-Ma numesc Gabriel Gonzalez, as putea vorbim cu Irene, domnule...?
-Ma numesc Antonio. Fiica mea nu mai locuieste aici.
-Stiu. Sunt un pacient de-al ei. La cabinet nu am gasit-o, am sunat-o acasa la ea, dar nu a raspuns nimeni, am crezut ca este aici...
-Intrati , sa vorbim !

~ Apartamentul lui Victor ~

-Caro, nu pot sa dau de Irene ! Stii ceva ce ea?
-Nu, nu am mai vorbit cu ea de mult, Victor !
-Unde ar putea fi?
-Calmeaza-te ! Sigur e pe undeva cu vreun pacient de-al ei...
-Sper...vorbim mai tarziu.
-Cum vrei ! Pa ! (inchizand)

Din perspectiva Carolinei:
M-am saturat de toata situatia asta ! Mereu cred ca va fi altfel, dar nimic nu se schimba ! Nu mai suport sa mint in continuare ! Trebuie sa iau o decizie, dar care ?

~ Intr-o cafenea ~

-Ce vrei, Emilio?
-Unde esti?
-Nu te priveste !
-Ce pui tu la cale, frumoaso?
-Spune odata, de ce ai sunat?
-Vreau sa ne vedem !
-Nu pot ! Sunt ocupata ! (inchizand)

-Maria, cine sa te mai inteleaga? Esti asa misterioasa ! Asta ma atrage cel mai mult la tine, frumoaso !

~ Casa parintilor lui Irene ~

-Deci, dumneavoastra credeti ca fiica noastra a patit ceva? (mama ei)
-Nu vreau sa trag concluzii pripite, doamna. Eu sper sa fie bine. Sper sa apara, oriunde ar fi !
-Sper sa nu fie nimic grav ! (tatal ei)
-Poate sa se ascunda oriunde, de mine nu poate fugi, domnule !
-Scuzati intrebarea dar, de ce atata interes pentru fiica noastra, domnule?
-Ea e foarte importanta pentru mine ! Nu imi pot permite sa o pierd ! O sa fac orice sa o gasesc ! Va rog sa ma scuzati, dar trebuie sa plec... va las cartea mea de vizita, daca aveti nevoie de ceva, nu ezitati sa imi cereti !
-Multumim !
-Nu aveti pentru ce... (plecand)

-Stati, domnule !
-Ce e, doamna?
-Sunteti indragostit de ea?
-Da, doamna...
-Dumneavoastra sunteti Gabriel?
-Da.
-Fiica mea mereu vorbeste de dumneavoastra.
-Serios? (zambind)
-Da. (trista)
-Nu va faceti griji, doamna, va promit ca o sa o gasesc !
-Aveti grija !
-Si dumneavoastra... acum chiar va rog sa ma scuzati !
-Sigur...

Am urcat in masina, dar parca nu vroiam sa plec. Sunt niste persoane asa placute. Iar ea seamana asa mult cu mama ei, acelasi chip, acelasi zambet, aceasi ochii...

-Da?
-Sunt in drum spre agentie !
-Ai rezolvat ceva?
-Nu. Dar i-am cunoscut parinti, sunt niste persoane asa placute !
-Si acum ce o sa faci?
-Nu stiu...deocamdata am sa vin sa te ajut cu agentia ! Presupun ca e mult de lucru ! (razand)
-Da ... te astept ! Ai grija pe drum !
-Da, mami, nu-ti face griji !
-Hahaha...
-Ne vedem ! (inchizand)

~ In acel loc ciudat ~

-Acum ce urmeaza?
-Plicul asta trebuie sa ajunga la el !
-Aaa...
-Ma ocup eu de tot ! Tu doar ai grija ca ea sa nu fuga ! Daca se trezeste din nou stii bine ce trebuie sa faci !
-Da, doamna...
-Am plecat, vezi ce faci !

~ Agentia Anonimul ~

-In sfarsit ai ajuns !
-Ce e, Sebastian ?
-Ai o gramada de documente de semnat ! Ti le las aici. Corespondenta e pe birou.
-Multumesc.

Am intrat in birou, am semnat tot ce mi-a spus Sebastian, apoi am fost la pasarela, se pare ca pregatim o noua prezentare.

-Ce zi obositoare !
-Ti se pare?
-Da.
-Mie nu !
-Imi pare rau ca am fost mereu absent, dar acum stii de ce.
-Nu-ti face griji, te inteleg. Apropo, te-ai mai gandit la ce o sa faci?
-Nu. Cred ca e rapita...
-Ce te face sa crezi asta?
-Nu stiu, Sebastian, dar altceva nu ar putea fi. Ea nu ar disparea asa dintr-o data, fara sa anunte pe nimeni.
-De unde stii tu?
-Am inceput sa o cunosc !

***

-Gabriel, eu plec acasa ! Ai verificat corespondenta ?
-Am uitat. O verific maine ! Du-te, acasa. Inchid eu !
-Bine. Noapte buna.
-Noapte buna.

Inca o zi in care nu am stiut nimic de tine ! Unde esti? De ce ai disparut? De ce am un sentiment rau?!

Cum vi se pare? :*