ANONIMUL (Needitată)

Capitolul 18

~ La spital ~

-Doctore, cum e? E bine?
-Este stabilizata. A fost doar o sperietura.
-Ce usurare. Pot sa merg la ea?
-Sigur.

~ In salon ~

-Maria...
-Iubitule, ai venit. (incercand sa zambeasca)
-Da, Maria, aici sunt.

~ In hol ~

-Emilio, ce cauti aici ?
-Am venit la Maria. Trebuie sa o vad. Unde e ?
-In acel salon. (aratandu-i)
-Multumesc...(plecand)
-Stai...e cu iubitul ei.

~ In salon ~

-Cum ai ajuns aici?
-Pai, eu...

-Maria, sunt aici. (intrand)

-Emilio?! (surprinsa)
-Cine? (eu)
-Ce cauti aici? (Maria)
-Imi explica si mie cineva ce se petrece aici?! Cine esti tu? (eu)

-Sunt...verisorul Mariei.
-Inteleg. Si cum ai aflat ce a patit?
-Eu am adus-o aici...
-Ce sa intamplat?
-Eram la mine acasa, ea ma ajuta sa strang masa. Cand, brusc a scapat un pahar din mana si a lesinat. M-am speriat. Nu stiam ce sa fac. Am adus-o la spital.
-Inteleg.

In acel timp in suna telefonul. Ea, era.

-Da?
-Unde esti? Trebuia sa incepem acum o ora, Gabriel !
-Sunt bine. Sunt la spital...
-Cum esti bine, daca esti la spital?
-Maria...a lesinat.
-Imi pare rau. Sper sa se faca bine. Te las.
-Dar, sedinta?
-Ce conteaza? Oricum e pierduta. Si in plus ce e mai important ca iubita ta? Eu sigur nu...
-Eu...
-Nu e nevoie sa spui nimic. Scuza-ma...
-Irene, nu. Stai...

Degeaba, deja inchisese. M-a pus la perete cu replicile ei. Si acum ce fac? Nu pot sa plec de aici si sa o las singura pe Maria. Cu verisorul ei? Care, apropo, e destul de ciudat. N-am dreptul sa judec !

Intru inapoi in salon si observ ca cei doi erau foarte apropiati. Poate e doar o...

-Intrerup?
-Iubitule...(agitata)
-Sigur ca nu. (Emilio)

Amandoi respirau greu. Ce se intamplase in lipsa mea?

-Cine te-a sunat?
-Pai...era...Irene.
-Ce vroia?
-Trebuia sa ne vedem azi, pentru un proiect...
-Inteleg...si nu te-ai dus din vina mea, nu-i asa?
-Pai...cam da.
-Imi pare rau. Dar, daca vrei du-te.
-Si tu?
-Eu o sa mai stai cateva ore. Emilio, va avea grija sa fiu bine. Nu-i asa? (uitandu-se fix la el)
-Sigur. Gabriel, nu-ti face griji pentru ea. O duc eu acasa.
-Sunteti siguri?
-Da. ( in cor)
-Bine. Atunci, va las. Daca e ceva, ma suni, Maria. Bine? (pupand-o pe frunte)
-Voi fi bine, nu-ti face griji.
-Va las. La revedere.
-Pa.
-Pa.

Imediat cum am iesit din acel salon, am inceput sa fug, in speranta ca poate o voi mai gasi pe Irene, la cabinet. Am urcat in masina si am gonit pe sosea.

~ Cabinetul lui Irene ~

-Irene, este?
-Sigur.
-Se afla intr-o sedinta?
-Nu.
-Poti sa-i spun ca o caut?
-Imediat.

-Doamna...
-Ce este?
-Va cauta domnul Victor.
-Spune-i sa intre, te rog.
-Sigur.

-Puteti intra.
-Multumesc.

~ In birou ~

-Iubito, ce faci?
-Hei, iubitule. Verific niste documente. Tu ce faci? (lasandu-se pe spate, in acel scaun)
-Am venit sa te iau.
-Unde mergem?
-E surpriza.
-Hmm...nu stiu ce sa zic.
-Haide. Nu am mai stat de mult, singuri...
-Asta a fost un apropo?
-Poate. Ce ar fi sa descoperi singura?
-Bine. Da-mi cinci minute.
-Te astept afara.
-Bine.