Sărutul de sub vâsc

Pansament! Am nevoie de un saru-...pansament!

Spre ghinionul nostru- mai mult spre amuzament pe moment, dar imens ghinion pentru urmatoarele cateva ore-, unele decoratiuni de sticla si cristal nepretuite ale mamei au ajuns sa fie pretuite la... nimic. Le doborasem pe jos cu mingiile mari pe care ne asezaseram si sariseram pe ele dintr-o parte in alta a camerei.

Sunetul ascutit al sticlei prabusindu-se de parchet a sfartecat tacerea imbibata cu chicote in care ne afundaseram amandoi. Ochii ni se marisera, si el imediat a venit cu picioarele pe pamant cand eu facusem un pas in apropierea accidentului.

-Nu calca aici! spune el foarte dur impingandu-ma cu destula putere, cand antebratul sau imi atinge bazinul.

Cioburile erau imprastiate peste tot, sclipind la fiecare picior de furnica pe podeaua de mahon. Fac ce zice si ma departez un pas sau doi, pe cand el ramane acolo, descult, in genunchi.

L-am vazut intinzand mana pe jos sa ia sparturile sticlei.

-Lasa-ma sa iti aduc un faras si o matura, ordon eu.

-Ok, adu-le sa curatam. Si ia ceva in picioare! spune el, iar privirea imi aterizeaza pe ele, incaltate cu sosetele groase cu model in dungi colorate. TOT EU?!

Imi dau ochii peste cap, iar in cateva minute, am fost imediat prezenta langa el ca sa il vad...

-Sangerezi?! tip eu la el, si imediat ma husuie.

-Mai incet, parintii tai dorm.

M-am conformat si m-am pus in genunchi langa el, punandu-i un brat in jurul spatelui sau, incercand sa il calmez, insa cutele care-i deformau fruntea insistau sa ramana. Se vedea ca il strabatea o durere surda in tot corpul, suferinta sa fiind produsa de taietura usor adanca. Daca eram serioasa, nu faceam altceva decat sa ii induc starea de agravare a situatiei, asa ca incerc sa glumesc, desi inima mea se sfasia vazandu-l asa, cu lacrimi ce se straduia sa le retina, reusind sa si le retraga in urmatoarea secunda de cand privirile ni s-au incrucisat.

-Ar fi o prostie sa te intreb daca esti bine? spun, si el incepe sa rada.

-Crezi?! continua el ironic si isi strange mana in cealalta, apasand exact pe rana.

-Nu e bine ce faci..., murmur eu, apucand sa i-o cuprind in palmele mele mici.

I-am analizat rana si am vazut un mic ciob care stralucea sangeriu, infipt intr-un colt al taieturii.

-Stai aici si apasa unde iti arat, ii spun, si ii presez locul care pulsa sange.

Ma ridic imediat si din doi timpi si trei miscari ajung in baia de la etaj, unde tineam si dulapul in care depozitam trusa medicala si cea chirurgicala.

-Ai facut ce ti-am spus, da? il intreb, iar el da cuminte din cap aprobator, in timp ce eu deschideam ambele cutii. Bravo, ii zambesc eu, ca un adult unui copilas.

Am luat o pensa, apoi am prins ciobul, incercand sa il scot dintr-o clipire, insa el se foieste sub atingerea mea, si imediat ma opresc. Ma uit la el cum se stramba indurerat.

-Au! a scancit el si verificandu-i chipul sa vad daca trada vreo stare de o durere mai mare decat suportabila, am stiut ca pot continua, insa nu fara a-l anunta mai intai.

-Trebuie sa il scot, mai am putin si termin, ii murmur, apoi ii strang si mai bine mana in palma mea. Mai rezisti, da? il intreb, iar el da din cap sigur ca da, ceea ce ma face sa zambesc.

Am reusit sa il prind din nou, scotandu-l fara sa ma mai intrerupa expresia sa. Paruse un ciob mic, insa fusese destul de mare... Cum reusise sa ii intre asa de adanc in mana?! L-am pus pe un servetel, si apoi am inmuiat un patrat facut din fase in apa oxigenata, pe care am presat-o gentil pe rana sa. Incercand sa indepartez orice microb, curatam dinauntru spre afara, schimband mereu fata fasei. Concentrarea se rasfrangea pe trasaturile mele serioase din acel moment pe care incercam sa le pastrez simtindu-ma urmarita de el.

-Uite, incerc sa te vindec, ai putea sa nu te mai holbezi ca un psihopat la victima sa? Adica, nu de alta, dar tu esti victima aici! glumesc, pe cat de serioasa, pe atat de amuzata.

-Cearta-te pe tine pentru ca esti asa frumoasa! imi raspunde in aceeasi maniera si imi ridic capul, marindu-mi-se ochii.

Il vedeam clar printre stancile de emotii ce se ridicau intre noi, toate iesind din mine. Respiratia sa parea mai accelerata, a mea urmandu-i viteza indeaproape. Se apropia, buzele sale parca incercand sa se potriveasca pe modelul alor mele, parca voia sa simt pana si cea mai mica frimitura din sarutul ce urma sa fie o ruptura magica de Craciun, din acea seara.

Fara sa realizez, imbiata de gustul ce mi-l formasem in minte, am apasat putin prea tare pe rana, unde mana mea inca i-o presa cu fasa. El a scos un scancet, amandoi fiind tarati afara din acea mica lume. Doua secunde a doi milimetri ne despartisera de a ne... saruta.

Eu, rusinata, m-am ridicat cand am realizat ce se intamplase si pusesem tot ce trebuia in ordine in capul meu. NU avea cum sa se intample asta! Ca o furtuna m-am departat de el, facand pasi de balerina- silentiosi.

-Hey, stai! zice destul de tare in urma mea, dar l-am ignorat.