Sărutul de sub vâsc

Cu mici exceptii

-Tot nu pot sa cred ca nu ajungi la ultimul raft, chicoteste el, in continuare, luand cateva guri din ciocolata sa fierbinte, pe cand eu imi dau ochii peste cap, satula de acelasi comentariu care il rostise de cel putin 10 ori.

-Oh, te rog! De-asta sunt baietii: sa ia lucrurile de pe ultimul raft, la care fetele nu ajung! ii ripostez, iar el rade si mai tare.

-Si sa va suporte capriciile! atentioneaza el, facandu-mi cu ochiul.

-Eu nu am capricii! ma revolt, simtindu-ma avizata la adaosul pe care blondul il facuse.

-Tocmai pentru ca ai ripostat, ma aprobi!

-Si daca taceam, tot iti dadeam dreptate, nu?! il intreb, incrucisandu-mi bratele la piept.

-Exact. Cu mine, nu poti castiga, imi zambeste el mandru, iar eu ma blochez.

Acum cateva minute ma lasase sa castig la mica noastra batalie a replicilor...

-Cu mici exceptii. E alta poveste cu tine..., imi zambeste el larg, si in acelasi timp rusinat, pe cand eu ma rostogoleam de fericire in minte, insa mi-am pastrat calmul in fata lui.

Sunetul cuptorului cu microunde ne anunta ca floricelele jucause erau gata, si ca discutia se sfarsea. M-am dezlipit de pe spatarul scaunului, si le-am rasturnat in bol, si cand ma intorc il vad pe blondin cu un suras monstruos de mare.