Sărutul de sub vâsc

Rămân aici

Bun, e clar, aveam sa ne petrecem seara impreuna, ceea ce ma facea extrem de bucuroasa, dar si emotionata... Nu stiu de ce, il stiam doar de maxim o ora...

-Vino putin, Mosule, ii spune tata, si il ia deoparte, iar eu ma prefac neinteresata, desi inauntrul meu ma tavaleam pe jos de curiozitate.

Ashton's P.O.V.

-Deci, uita-te la semineu, vezi? E crapat, de la anii trecuti in care ai cam exagerat cu dulciurile, spune tatal ei, numai ca sa iesim din peisaj nesuspiciosi.

-Nu ne mai aude, ii spun in soapta, uitandu-ma peste umar la ea, vazand-o cum isi facea de lucru numai ca sa uite de conversatia noastra.

-Vrei sa il sun pe Tom? Poate cumva vine sa te ia...? mi-a zis, insa as prefera sa raman aici, e mult mai primitor decat acea casa.

-Daca nu te superi, Jack, as vrea sa raman..., ii spun, scarpinandu-mi ceafa, nesigur daca e de acord, pana la urma e Craciunul, vrea sa si-l petreaca alaturi de familie, si ce familie!

-Bine, maine dimineata, daca furtuna va fi incetat, voi avea grija sa te duc eu. Ashton, vreau sa stii cat de mult inseamna pentru noi ca faci asta. Ea vrea sa plece, la 18 ani, si sa se mute singura, iar mie imi e greu sa o las sa plece, de aceea organizez anual nebunia asta cu Mos Craciun, desi sunt constient ca e prea mare pentru asta. Inca nu vreau sa accept ca ea ne va parasi...

-Nu-i nicio problema, ma bucur ca am mai putut iesi si eu din casa, ii zambesc eu larg, si el imi inapoiaza gestul batandu-ma amical pe umar.

Ne-am intors in living, iar ea si-a ridicat privirea la mine, curioasa de ceea ce voi face. Daca as sti-o, as putea sa spun daca acea licarire e ca ma place cat-de-cat sau doar ca ochii ei stralucesc de la foc.

-Te incumeti sa treci prin viscol, Mosule? ma intreaba ea, iar eu ii zambesc, razand.

-Si sa ratez fursecurile?! glumesc eu, cand mama ei intra pe usa, si lasa pe masa o farfurie plina-ochi cu dulcele desert. Se pare ca raman aici, zambesc, si ma asez langa ea, pe podea.

Ho-ho-ho, baieti si fete! Am ajuns la al treilea capitol deja, si de-abia incepe povestea. :D Cred ca ati prins ideea cartii, nu?? Bun, pai nu va mai retin, vreau doar sa ma asigur ca ati avut un Craciun frumos -nu trebuie sa fie perfect, trebuie doar sa va bucurati de el ;) - alaturi de familie, si prieteni :3 In capitolul urmator, vi-l povestesc pe al meu ;) -nu de alta, dar cum aceste randuri sunt scrise de pe 31 octombrie, nu am cum sa stiu xD. Deci, ne mai vedem, cojile mele parfumate de portocala (sfinte, cat de lung e alintul! :) )! :*