Capitolul 21: El!

561 32 18
                                    

Din perspectiva autorului:

- Bun, vad ca te-ai trezit! se auzii vocea mamei intrand in camera fiind vizibil nevoasa. Ok, ce s-a intamplat? se intreba Evelyn ridicandu-se brusc din pat si oftand ametita. Isi arunca privirea confuza spre mama ei, apoi ridica o spranceana asteptand sa raspunda.

- Ce e? o intreba ea, vazand ca nu mai zice nimic. Aceasta isi puse mainile in san privind suparata spre ea apoi ofta asezandu-se pe unul dintre fotoliile din camera. Evelyn privii total pierduta spre ea, neintelegand prea mult situatia. Se ridica rapid din pat acum stand doar in sezut pe marginea lui oftand imediat.

- Ce ai facut aseara? Intreaba aceasta fiind vizibil curioasa. Evelyn casca obosita mijindu-si ochii spre ea apoi se ridica in picioare fiind total confuza. Murmura un ce infundat, iar mama ei devenii brusc mai enervata. Credeam ca ai iesit cu Patrik... isi incepu aceasta monologul , insa vocea lui Evelyn o oprii indata.

- Ok, sa spun ca am iesit cu Patrik este un pic cam mult. ii explica aceasta exlicid fiind atenta ca mama ei sa nu inteleaga gresit. Aceasta isi dadu ochii peste cap apoi continua de unde ramasese.

- Repet, credeam ca ai iesit cu Patrik. spune ea, iar Evelyn da afirmativ din cap asteptand sa continue. Murmura un asa si este , mai apoi mama ei oftand nervoasa. Atunci de ce azi dimineata ma suna ca dispertaul pentru a ma intreba daca nu cumva ai ajuns aseara acasa singura? o intreba , iar Eve se incrunta.

- Te-a sunat pe tine? intreba ridicandu-se din pat si verificandu-si telefonul. Indata ce observa apelurile nepreluate se intoarse cu fata spre mama ei fiind vizibil confuza. Posibil sa am cateva apeluri pierdute. murmura aceasta cu o voce pierduta asteptand sa-i vada reactia. Mama ei clatina dezaprobator din cap punandu-si mainile in san si privind-o mai departe.

- Uite Eve, vreau doar sa stiu cum ai reusit sa te pierzi de Patrik si sa ajungi singura acasa la ora aia? O intreaba aceasta , iar Eve inghitii in sec privind atent. Isi freca rapid mainile apoi se gandii la cele intamplate. Am iesit cu Patrik intr-un club... doar atat? Nu, mai era ceva. Era si Darcian acolo. Da, era. M-am imbatat si m-a adus acasa. Atat? Dar el ce cauta acolo? Doar atat imi pot amintii si asta e tot ce stiu. S-a mai intamplat ceva? Nu cred. Deci asa a fost? Trebuie să mai fie ceva. Mereu mai e ceva.

- Nu stiu, sunt bolnavă, de unde ai vrea să ştiu? zice Evelyn repede ridicând mâinile în aer în semn de pace. Mama ei o privii nepasatoare apoi se stramba privind-o atent în ochi.

- Eve dragă , eşti beată? o întreba, iar Evelyn ramase total nemişcată. Cum?

- Ce? Nu, nu sunt beată! se apara aceasta privind uimita. Se simtea vizibil ranita insa incerca să nu para prea vinovata în ochii mamei sale.

- Pot observa şi eu că mirosi a băutură de la o posta. spune raspicat şi rece , vocea ei devenind brusc autoritara . Plus că rochia ta este plina de alcol. continua lista de aspecte care ar fi putut sa o incrimineze.

- A fost doar un accident, am varsat niste bautura peste ea. Atata tot, nu am facut ceva deosebit! spuse Evelyn strambandu-se imediat si incercand sa-si mentina vocea calma cu toate ca nu reusea. Am terminat cu interogatoriul asta banal? intreba enervata dupa cateva clipe de liniste. Mama ei ofta enervata apoi clatina dezaprobator din cap, fiind vizibil dezamagita urmand sa se ridice si sa paraseasca incaperea cat de silentios posibil.

Evelyn ramase pe pat privind in gol si gandindu-se la ceea ce tocmai se intamplase in clipa de fata. Am un sentiment de deja-vu! se gandii ea ridicandu-se din pat si plimbandu-se prin camera enervata. Stia ca bause si ca se imbatase insa spera ca ceea ce stia de cele intamplate sa fie tot si nimic mai mult. Ar trebuii sa-l sun pe Darcian se gandii scotandu-si telefonul. Nu, nu ar trebuii. Mai bine nu o fac. renunta rapid la idee lasandu-si telefonul la loc de unde il luase. Dar el trebuie sa stie ce am facut... dinou. se gandii insa ofta rapid inchizandu-se ochii. Trebuie sa ies din casa! isi spuse cu voce tare deschizand ochii si privindu-si pierduta telefonul ce zacea pe noptiera. Si daca il sun pe Patrick? se intreba de data asta fiind putin mai convinsa de situatie luandu-si telefonul si nedadandu-i drumul. Il strangea destul de tare in mainile sale privindu-l atenta in timp ce se gandea ce sa faca. Ei bine, nu putea sa stea intreaga zi gandindu-se daca sa sune pe cineva.

Asta nu e tot!Where stories live. Discover now