Asta nu e tot!

Capitolul 3: Se putea si mai rau

M-am trezit de dimineata cu un nod in gat. Ma simteam de parca as fi baut toata noaptea, cea ce nu sa-ntamplat . Am oftat plictisita si m-am ridicat din pat balaganadu-ma in stanga si dreapta de oboseala. Ce mai seara! Si cand te gandesti ca daca minunatul meu frate nu ma dadea afara aseara, as fi putut traii fericita fara sa stiu de existenta vampirilor! 

M-am grabit sa ajung la baie inaintea lui Mike, care odata ce intra acolo nu mai iese. Dar spre surprinderea mea inca dormea. Ciudat! De obicei se scoala dis de dimineata. Dar asta imi da prilejul sa ma razbun. Am chicotit in soapta apoi m-am dus la bucatarie si am luat un bol mare cu apa rece  , care l-am varsat direct pe fata lui, facandu-l sa tresare brusc.

- Ce? Unde? Cand? s-a balbait el incepand sa tremure de frig. Nu era asa rece apa, dar in fine!

- Apa. Aici. Acum. i-am raspuns eu pe rand , incepand sa rad cu pofta, de fața pe care o facuse. Arata ca un chihuahua ud.

- Chiar era nevoie de asta? mă intreaba el si se ridica in picioare nervos. 

- Dupa seara trecuta, crede-ma era nevoie! Adica serios, ce naiba ai facut aici? Apartamentul arata oribil. El se uită la mine,apoi la apartament. 

- Se putea si mai rau! Argumenta el hotarat.

- Se putea si mai rau?! Stai sa vada mama si tata asta! Cu siguranta o sa fie rau! ii spun pe un ton foarte serios. 

- O sa se rezolve pana vin ei! Apoi casca lung si se duse in dormitorul sau nebagandu-ma in seama.

- Macar sa faci curat! strig dupa el , insa nu ma baga in seama si tranti usa in urma sa.

Minunat! Cu siguranta nu o sa faca curat! Si cine v-a rezolva problema? Eu! Ca de obicei! Aud telefonul meu sunand! Ma duc spre bucatarie ,unde il lasasem ,si raspund fara sa ma uit cine e.

- Alo!

- Unde esti? ti-am lasat 15 mesaje aseara ! De ce nu mi-ai raspuns? Aud vocea lui Scarlet nervoasa la telefon.

- A, tu erai! 

- Da, si eu ma bucur sa te aud! spune pe un ton sarcastic. Trebuia sa ne intalnim sa-mi dai cartea! Tu chiar nu-ti citesti mesajele?

Cartea! O Doamne! Acum ca ma gandesc ,aseara ,cand am venit acasa nu o aveam. Cred ca am uitat-o prin parc , sau pe strada sau........la barul de aseara. Unde nu aveam degand sa ma mai intorc. Sau cel mai probabil ar putea fi la ...Emily. Se uita foarte ciudat la cartea mea aseara. Poate ea o fi luat-o.

- Alo! Mai esti? Spune Scarlet tot mai nervoasa insa eu doar inghit in sec si raspund printre balbaieli.

- Am...am ..eu am, adik,  sti tu ....eu am.. 

- Ce? Nu inteleg ce spui! Ne intalnim la cafeneaua din fata blocului meu pe la 16:00! Sa nu lipsesti! apoi imi inchide telefonul. 

Nici ca se putea mai bine de atat! Cartea lui Scarlet e pierduta pe nu stiu eu unde. Si aveam doar 5 ore sa caut prin tot orasul asta. M-am panicat cand am realizat situatia in care ma aflu. Iar parintii vin diseara. Incepusem sa ma ingrijorez rau de tot, de-mi venea sa tip si sa alerg prin tot apartamentul. Dar nu puteam! Nu aveam timp. Cand sunt in situatii la limita ma panichez si nu sunt capabila de absolut nimic. Dar stiam ca daca nu ma grabesc , m-as fi ales cu Scarlet atat de nervoasa incat as putea sa ii vad vena de pe frunte, si cu parintii mei atat de suparati incat as ramane fara telefon o luna de zile sau chiar mai mult.

Cand am simtit ca ma linistesc , am inceput sa strig din toti rarunchii singura persoana a carei ii e vina pentru toata situatia in care ma aflu.

- MIKE! DACA VREI SA MAI PRINZI ZIUA DE MAINE ITI SUGEREZ SA VI NAIBII AICI SI SA CURETI TOATA MIZERIA DIN APARTAMENTUL ASTA,.ACUM!