Capitolul 10: Ce se intampla?

637 51 11
                                    

Hei! Vreau sa declar pe propria raspundere ca acest capitol este total neinspirat si putin derutant. Am fost in cea mai mare pana de idei de pana acum si chiar am tinut mortis ( nu stiu de ce ) sa postez mai devreme capitolul! Sper sa va placa, cu toate ca mie nu imi pace cum mi-a iesit... pana la urma l-am scris in doua zile. In orice caz, acum va las sa cititi, dar nu uitati sa lasati comentarii dupa ce il cititi! Lectura placuta!

Simţeam cum pulsul îmi accelerase, oprind fiecare sunet din camera să se oprească. Îmi simteam corpul tot mai greu , iar picioarele mele erau asemena unor jeleuri incapabile de nimic. M-am sprijinit de peretele din spatele meu, şi am mărit ochii încercând sa-mi dau seama dacă totul este real sau visez, ceea ce nu ar fi ciudat să se întâmple , explicând toate lucrurile stranii ce s-au petrecut în ultimul timp.

- Mike... am spus cu un ton scăzut, abea auzindu-mi propria voce. Ce faci?

Acesta se oprii în secunda următoare, din a o mai saruta pe roşcata care în urmă cu o noapte era sa-mi curme viaţa, acum privindu-mă surprins.

- Evelyn... Spune şi el însă mult mai tare decât mine. Am început să respir alert în clipă în care i-am întâlnit privirea ca de gheaţă a lui Stephany, sau cel puţin aşa cred că o cheamă. I se putea citi superioritatea pe chip, îndată ce i se intersectă cu a mea. M-am dat un pas înapoi, şi l-am privit speriată.

- Pleacă de lângă ea... ,am  spus cu jumătate de gură.

Mike mă privii ca pe o nebună, apoi îmi arunca o privire întrebătoare.

- Pleacă de lângă ea! Spun dinou, de data asta ţipând, trăgându-l de lângă ea.

- Ce naiba ai? se rastii la mine deodata.

Ce puteam sa-i spun? Ca tipa cu care se saruta fara nicio problema este un vampir periculos care-l poate omora intr-o clipita? Da, cred ca as fi foarte convingatoare, si in acelasi timp la spitalul 9!

Am inghitit in sec, apoi am spus mai soapta.

- Ce cauta aici... , spun tinandu-l pe Mike de mana de parca de asta ar depinde viata mea in momentul actual. O priveam cum mai are putin si incepe sa rada, apoi facu un pas in fata.

- Eu am invitat-o! spune Mike total confuz. Am inghetat la auzirea faptului ca a invitat-o inauntru. Poate intra oricand? Dar parca se trezeste deodata. De ce? Au venit parintii acasa? intreaba panicat.

Probabil mi-as fi dat o palma peste fata daca nu as fi fost ocupata cu cineva anume. L-au privit cu subinteles , dar se pare ca eu eram singura care intelegea.

- Stai! Voi doua va cunoasteti? intreaba dinou, fiind curios. Am evitat sa raspund apoi am atintit-o pe Stephany cu privirea, facandu-mi curaj sa fac un pas in fata. 

- Pleaca! am spus raspicat , incercand sa fiu stapana pe situatie. Nu vei intra ... Nu prea imi pasa ca Mike era in spate meu, incercand sa inteleaga cat de cat situatia.In secunda urmatoare Mike imi dadu drumul la mana apoi ma indeparta putin apropindu-se de ea.

- Ok, nu stiu ce naiba e cu tine! Dar daca nu ai dormit bine, nu trebuie sa iti versi nervii pe mine, si sa ma faci de ras! spuse Mike oarecum suparat apoi o lua pe Stephany de mana trecand pe langa mine, intrand in sufragerie.

- Ce?! spun deodata. M-am trezit nervoasa? Te fac de ras? apoi merg in urma lor. Stephany se aseza pe canapea, iar Mike se intoarse cu fata spre mine.

- Ma intorc in cateva clipe! ii spuse tare roscatei, de parca aceasta ar fi surda, apoi ma impinge de la spate, iesind amandoi din camera.

- Ce naiba te-a apucat? spune acesta mai in soapta. Aproape ma bufnii rasul cand ma gandeam ca el chiar credea ca ea chiar nu ne aude. Uite, mie chiar imi place fata! imi spuse deodata fiind serios. Si cred ca si ea ma place... deci te rog, nu face vreo prostie ca sa o sperii si sa plece.

Asta nu e tot!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum