Te pierzi,
Omule,
Te pierzi!
Nu vrei s-auzi,
Nu vrei să vezi,
Cu glas de prunc,
Te-am sfătuit!
N-ai auzit,
Te-ai răzvrătit.
Tu mă urăști,mă uiți,mă negi.
Ți-am scris din cer atâtea cărți,
Ți-am dat model atâtea vieți!
Dar tu n-asculți...
Nu înțelegi.
Mă neglijezi.
În cartea vieții scrii mânie,
Când eu ți-am scris,
Prin poezie:
Iubirea ce ți-o port mereu!
Ți-am scris cu lacrimi,
Pentru fiu...
Al tău părinte,
Dumnezeu!
