Al meu, al tău,
Ai noștri și ai voștri,
Ne-am împărțit mereu,
Pe rasă, limbă și cultură.
Făuritori de monștri,
Înnebuniți de ură,
Înnebuniți de zei!
Uitând de Dumnezeu,
Ne omorâm ca proștii.
Mai vreau, mai vor, mai vrei,
Pentru un boț de pâine,
Ne dușmănim cu ei, cu noi, cu voi,
Și ieri, și azi, și mâine,
Armate de venin, debusolați de vin,
Conduși de lăcomie, orbiți de gelozie,
Ca roiuri de lăcuste, așteaptă să se muște,
De parcă ne-aparține,
Și noi suntem stăpâni,
De-ar înțelege lumea că toți suntem străini,
Și nu avem nimic pe-acest pământ,
Ne naștem goi și goi ne ducem,
Cu toții în mormânt!
Gaiceanu Vitalie
