Ești unic,
Și așa ai fost,
Așa,perpetuu,vei rămâne,
Nu-s versuri scrise de prisos,
Le scoți din tine,
lacrimi scrise,
De sufletul rănit sunt plânse,
În toate le găsești un nume,
Pe foaie le așezi cu drag,
La cititorul ce le-așteaptă,
Ca mama scumpă,plânsă-n prag,
Ca tatăl trist,cu dor,la poartă,
Copilul ce-a plecat odată:
Așteaptă versuri de la tine!
Și curg încet,ca râuri albe,
Din muntele Sinai,spre lume,
Atât de dulci,atât de calde,
Născute-n soare și în umbre,
Poetul ne-nțeles de lume
Ești unic azi,
Și...
Vei rămâne!
Poetul dezbrăcat de NUME!
