Mamă,
Ai tăcut,
Tăcerea ta,
M-a schilodit și m-a durut!
Mi-a dezghiocat,
Tot sufletul,
Ca un porumb,
Grăunțele iubirii,
Iar ciocălăul,
L-au aprins,
Durerile tăcerii!
Și-am ars de mic,
Ca paiele de grâu,
Mirosul miriștii din sat,
Și-acum plămânii îl respiră!
Iar rănile pe sufletul de lut,
Crăpate sunt și curge sânge,
Pe palme,amintiri ce m-au înlănțuit!
Pătată inima ca mâinele de coji de nuci,
Nu se mai spală nici cu anii,
Atât de-amar în versuri mii descriu destinul sumbru și mă duc în amintiri ce m-au durut
De soarta rea ce-am fost bătut:
Iar tu doar ai privit...
Și ai tăcut când eu am fost lovit de palmă,
Mamă!
