Venim,
Și iar ne ducem,
Pe valuri de nevoi.
Cocori purtați de zbucium,
Străini, bolnavi și goi.
Prizonieri în cârduri,
Furați de-al lor destin,
Zburăm spre țări în rânduri,
Zdrobiți de dor și chin!
Împinși am fost de veacuri,
De alții care vin,
Se duc și las,
În urmă,
Popor cârpit în teascuri,
De pizmă și de ură,
În beznă aruncat.
Păstorul fără turmă,
În gheață aruncat,
Ne ducem și venim!
Împrăștiați de alții,
Coline pribegim,
Gândindu-ne la frații,
Suflați printre vecini,
Un plai de iarbă verde,
Uscat printre străini.
O flore care-și pierde,
Petale printre spini,
Întreb ștergându-mi ochii,
Cu poezia tristă,
Oare ne-or strânge codrii,
Și doinele pe prispă?
