Suflete,
Din păcate, ai dreptate,
Lumea noastră s-a răcit,
A plecat așa departe,
De la tot ce-i cald și sfânt!
S-au lăsat vrăjiți de umbre,
La tocmeli din iad cu hoții,
Timpul tinereții sumbre,
L-au jertfit pe-altarul morții!
Iar când soarele răsare,
Sau când ploaia ne-a spălat,
Strigă toți în gura mare,
,, Dumnezeu e vinovat!"
Încâlciți în insolență,
Se dedau la voluptate,
Așteptând o indulgență,
Pentru vechile păcate!
Sărutându-și doleanța,
Tot aleargă după vânt,
Amăgindu-se că viața,
Se oprește pe pământ!
Gaiceanu Vitalie
