În toamna primăverii mele,
La ochii tăi mi-i gândul iar,
În sufletul aprins de stele,
Mă ard ca un vulcan amar!
Îmi curge lava de tristețe,
Prin venele amestecate,
Cu amintiri de frumusețe,
În lacrimile dulci-sărate!
Mâhniții ochi ca râuri plâng,
Privind la tine printre astre,
Dorind, în brațe să te strâng,
În filmul dragostei albastre!
Și noaptea scrie poezie,
În versuri triste ce mă ard,
Ca lava-n flăcări pe câmpie,
Dintr-un vulcan desprins din iad,
Scrisori de-amor, în cârduri zbor,
Spre ochii dulci care s-au dus,
Lăsându-mă să mor de dor,
Cu întrebări fără răspuns!
