Atât de goale ați rămas
Cândva erați atât de pline
E liniște în fiecare ceas
Nu mai aveți miros de pâine
Toloace mari fără copii
Atâtea lacuri au secat
N-aveți oițe pe câmpii
Și nici copii nu-s la scăldat
O mamă plânge lângă nuc
În August când revin copiii
Apoi cu lacrimi când se duc
Un tată trist își plânge fiii
Moldova, ai ajuns tranzit,
Și nu doar pentru cei străini,
Paianjeni case-au împânzit
Iar satele îți sunt pustii
Și ani la rând același film.
O dramă plânsă de o mamă,
Privim la sate cum rămân
Ca un copac de nuc în toamnă!
