O bătrânică
Stă la poartă
Cu ochii lăcrimați spre soare
Rugându-se la cer să-și vadă
Ai săi copii
Din depărtare
Baticul rupt
Din trei culori
Cu palmele bătătorite
Mințită de atâtea ori
De vechi
Și noile elite
La poartă nucul s-a uscat
Fântâna casei este seacă
S-au dus copiii
Și-au lăsat
Moldova care îi așteaptă
GV
