Scriu Basarabie,
Un vers.
Atât de șters,
De sângele ce s-a vărsat.
Îți scriu ca un băiat din sat,
Din veșnicia celor ce-au plecat,
Și te-au lăsat cu lacrimi și durere!
Îți scriu dezamăgit,
De stele,
Care-au căzut când tu te-ai rupt,
De codrii tăi de peste Prut,
Te rog întoarce-i înapoi,
Împinși de lacrimi și nevoi,
Pe copilași plecați departe,
Din satele ce goale sunt.
Scriu Basarabie,
Cu dor,
Privind cum satele Moldovei mor,
Și se transformă în pustiu,
Asta e tot ce-am vrut să-ți scriu,
Cu drag,
Cu lacrimi,
Al tău fiu!
GV
