Emul din codri mari cu poezii ca mierea,
Minunea Bucovinei cu lacrimă de floare,
Izvorul cald de rime ce vindecă durerea,
Născut pentru iubire, pentru iubire moare!
E unica ta ,,scuză", perpetuu Românie,
Scânteia veșniciei, Luceafărul cerescul,
Cuprins de necuprins, din altă galaxie,
Un om cu nume mare, poetul Eminescu!
Erou al națiunii, în vers de romantism,
Amenințat de corbi în noapte cu tăcerea,
Făuritorul limbii din vers de românism,
Emul din codri mari cu poezii ca mierea!
Minunea Bucovinei, copil adus de stele,
Mi-ai dat copilăriei costum de sărbătoare,
S-adorm ca puișorul în cuib de rândunele,
Minunea Bucovinei cu lacrimă de floare!
Izvorul cald de rime în râu de poezie,
În venele din minte purifică puterea,
Ca sângele ce curge în flori de nostalgie,
Izvorul cald de rime ce vindecă durerea!
Născut pentru iubire, în țara cu dușmani,
Urât de haine roșii și straiele maghiare,
Mândria României, un prinț din Botoșani,
Născut pentru iubire, pentru iubire moare!
E unica ta ,, scuză", Cioran declamă azi,
Iubind onest, dar n-avu parte de iubire!
De tânăr fu vândut de falșii camarazi,
E unica ta scuză, perpetuu Românie!
Scânteia veșniciei în versuri de tristețe,
Ca Prometeu aprinde în flăcări Everestul,
În lupta care cheamă poporul cu noblețe,
Scânteia veșniciei, Luceafărul cerescul!
Cuprins de necuprins, născut la Ipotești,
Un geniu plin de versuri, din altă galaxie,
Ne duce într-o lume scăldată de povești,
Cuprins de necuprins, scăldat în poezie!
Un om cu nume mare, izvor de poezie,
Dezbracă pământescul și caută cerescul,
Pe plaiul mioritic, rămâi pe veșnicie,
Un om cu nume mare, poetul Eminescu!
Un om cu nume Mare, poetul Eminescu,
Cuprins de necuprins, din altă galaxie,
Scânteia veșniciei, Luceafărul Cerescul,
E unica ta ,,scuză", perpetuu Românie,
Născut pentru iubire, pentru iubire moare,
Izvorul cald de rime ce vindecă durerea,
Minunea Bucovinei cu lacrimă de floare,
Emul din codri verzi cu poezii ca mierea!
Gaiceanu Vitalie
