Cum toamna își dezbracă pe coline,
Copacii obosiți de frunzele morbide,
Aș vrea să mă dezbrac, Stăpâne,
De crengile uscate și frunzele perfide!
Aș vrea să mă dezbrac Stăpâne,
De hainele murdare și-nvechite,
Din sufletul bolnav de false antonime,
Vocabularul nopții de putrede cuvinte!
Și toate să le uit că le-am avut cândva,
În primăvara vieții pe plaiul nemuririi,
Ca pomul înverzit să mă îmbrac aș vrea,
În crengile iertării și frunzele iubirii!
Gaiceanu Vitalie
