E frig,
E noapte,
Și plouă,
Cu versuri în calendar,
În rânduri, scăldate de rouă,
Din sufletul plâns de Brumar!
E singur,
E sumbru,
Și pleacă,
Poetul cu toamna de mână,
În beznă, de zile săracă,
În ultima ei săptămână!
E rece,
E ceață,
Și plânge,
Pe frunze căzute în noapte,
O doină care mă ninge,
Cântată de toamnă în șoapte!
E trist,
E galben,
Și scriu,
Pe frunze, poemul tristeții,
Din sufletul plin de pustiu,
Ce dulce ești, zâmbetul vieții!
Gaiceanu Vitalie
