Da, e război,
E ciumă,
E pustiu,
Pământul arde,
Și la propriu și la figurat,
Se clatină economia,
E noroi,
Când sufletu-i condus de lăcomia,
Omului abject și degradat,
Da, e război,
Și nu doar între ei
Și între noi,
În suflet am agonisit gunoi,
Și pace nu-i și fericire nu-i,
Crezând că suntem plini,
Suntem atât de goi,
Ne batem între noi,
Dar eu privesc la cer,
Și-apoi privesc în foi,
Îmi cercetez comoara de mister,
Nu vreau s-aud și nici nu vreau să știu,
O rugăminte am în suflet pentru voi:
Lăsați-mă în foi,
Lăsați-mă vă rog să scriu!
Gaiceanu Vitalie
