Step Brothers III: Inseparably

Capitolul 6

Am plâns până când am rămas fără lacrimi și energie. Până când lacrimile mi s-au uscat pe obraji.
Stăteam ghemuită pe podeaua rece strângând tricoul de pe mine in pumn. Care de altfel era tot al lui.
Alte lacrimi îmi apar pe chip când mă gândesc că nu o sa mai am ocazia să-i port tricourile. Să-i simt mirosul. Să-i simt săruturile, îmbrățișările și atingerile.
Îmi trag nasul și mă ridic în șezut ținându-mă mâinile pe parchet și simțind cum privirea mi se întunecă pentru câteva momente. Bătăile din ușa s-au oprit acum vreo 30 de minute, cred.
Privesc camera cu ochii mici apoi mă ridic cu greu in picioare și mă apropii de noptiera pentru a-mi lua telefonul.

Tata

- În cât timp poți ajunge aici?

Send at 19:15

Las telefonul pe pat și mă apropii încet de dulap. Scot trolerul meu roz și încep să-mi Împachetez hainele și lucrurile uitându-mă in gol. Îmi schimb hainele in unele mai groase și pun tricoul lui înapoi în dulap, lăsând alte câteva lacrimi să-mi cadă pe obraji.
Aud notificarea telefonului și mă așez pe pat deschizându-l.

Tata

- In aproximativ o oră și jumătate. De ce? Ce s-a întâmplat?

Received at 19:30

- Te aștept.

Send at 19:31

E tot ce îi răspund. Îmi pun și ultimele lucruri în troler și aștept să ajungă tata. Nu am de gând să ies de aici până când nu e in fața cabanei. Nu vreau sa dau ochii cu Jungkook sau cu oricare dintre ceilalți. Știu că ei nu au nicio vina. Deși nu mă bucur că mi-au ascuns asta. Știu că au făcut-o pentru binele meu. Dar îmi e rușine să ii privesc în ochi.

Pe la 21 primesc un mesaj de la tata cum că a ajuns. Inspir și expir și îmi iau trolerul trăgându-l după mine. Deschid ușa camerei dând de o liniște de mormânt. Insa când o închid înapoi ușa camerei lui Rose se deschide pe ea ieșind el.

Jungkook: Sara, te rog asculta-ma. Nu e ceea ce pare. Îți jur că Lily nu înseamnă nimic pentru mine. Te rog, iartă-mă.

Ochii mi se umplu din nou de lacrimi și mă întorc cu spatele la el dând sa plec, dar mă prinde de mana făcându-mă sa mă opresc.

Jungkook: Sara, te implor.

Vocea îi tremură. Mâna îi e rece pe încheietura mea. Mă întorc spre el, ridicându-mi încet privirea întâlnindu-i ochii înlăcrimați.

Sara: Sa nu îndrăznești să mă cauți. Îi spun pe aceași ton calm pe care i-am vorbit acum o oră.

Mă întorc cu spatele la ei începând să cobor scările, deși mă implora sa rămân și să-l ascult.
Ajung in holul cabanei, îmi incalt ghetele și îmi iau geaca din cuier.

Jungkook: Sara,te implor lasă-mă doar să-ți explic. Nu vreau nimic mai mult.

Deschid ușa cu lacrimi in ochi și pe obraji, apuc trolerul și ies in gerul cumplit. Jungkook a rămas în prag privindu-mă cu ochii în lacrimi.
Deschid portbagajul mașinii tatei și după ce pun trolerul acolo mă așez pe locul din dreapta și îmi pun centura.