Step Brothers III: Inseparably

Capitolul 15

Sara pov.

Campionatul national de fotbal a venit mai repede decât credeam. Însă planul meu e pus la punct de luni bune așa că nu am de ce să-mi bat capul.
Mă așez în tribună împreună cu Jennie, Tae și Jimin și așteptăm să înceapă meciul. Cel puțin ei așteptau asta. Eu așteptam să vina ambulanta.
Observ că undeva în celălalt capăt al stadionului lumea începea să se agite și în scurt timp își fac apariția câțiva medici de pe ambulanță care aleargă în vestiar.

Jennie: Ce naiba s-au putut întâmpla când nici măcar nu a început meciul? Întreabă uimită de apariția lor.

Ridic din umeri și îmi întorc puțin capul cat sa nu mă vadă ca zâmbesc.

Vad că Tae își scoate telefonul și după ce tastează ceva rapid îl pune la ureche.

Tae: Jungkook! Ce naiba se întâmplă acolo? De ce a venit ambulanța?

Taie: Poftim?! Cine naiba a spălat podelele chiar înainte de meci? E ridicol!

Tae: Bine. Ai grija sa nu pățești și tu ceva pe acolo. Lily ar pierde ocazia sa te vadă jucând. Spune ironic văzând-o pe majoreta blonda crizându-se la o fata din echipa.

Tae închide și Jimin e nerăbdător să afle ce s-a întâmplat.

Tae: Cineva a udat podelele din vestiar și unul dintre băieți a alunecat.

Jennie: Cine?

Tae: Jake.

Jimin: Și e grav?

Tae: Doar și-a luxat glezna. Are nevoie de pauza o săptămână.

Jennie: Asta înseamnă că nu poate participa la meci.

Taie: Exact.

Jimin: Păcat. A așteptat tot sezonul meciul asta.

Nu mai spune nimeni nimic. In scurt timp majoretele încep sa danseze după care începe meciul. Îl urmăresc pe Jungkook cum trece printre toți băieții din echipa adversa și reușești să dea primul gol. Jumătate din tribună încep să strige și să își arate susținerea față de echipa pe când cealaltă jumătate era dezamăgită.
Liam aleargă spre poarta echipei lui Jungkook însă acesta îi blochează atacarea și sfârșesc ambi prin a cădea pe gazonul proaspăt tuns.
Când cei doi se ridică Jungkook îmi aruncă o privire dura că și cum eu as fi vinovată pentru asta apoi își continuă meciul. 
Meciul se termina cu 3-5 pentru echipa lui Liam spre exasperarea lui Jungkook.
Aplaud fericită când fiecare echipă se retrage la antrenorii lor și mă ridic de pe scaun când oamenii încep să plece. Prietenii mei rămân nedumeriți când încep să cobor scarile până ajung la gazon. Alerg până la Liam sărindu-i în brațe și sărutându-l.

Sara: Felicitări! Țip fericită.

Liam: Mersi, iubito. Spune zâmbindu-mi obosit după care mă sărută.

Cu o mana mă ținea de talie că sa nu cad și cu cealaltă ținea trofeul pe care îl merita  din plin. Liam a dat ultimul gol chiar înainte ca fluierul arbitrului sa se facă auzit.

Echipa lui Jungkook trece pe lângă noi uitându-se urât la Liam și trofeu chiar când acesta mă pune cu picioarele pe pământ, diferența de înălțime fiind acum mai mult decât vizibilă.
Când trece și Jungkook ne arunca o privire dezgustată apoi se retrage în vestiare.

Sara: Care e problema lui? Întreb enervată de atitudinea sa.

Liam: Nu-i ușor să pierzi, iubito. Spune făcându-mi cu ochiul.

Chicotesc după care îi observ pe prietenii mei așteptându-mă.

Sara: Te las sa te bucuri de victorie. Merg să mă pregătesc pentru bal. Spun sărutându-l lung.