Step Brothers III: Inseparably

Capitolul 27

Sara pov.

Regret absolut toată discuția de azi-dimineață. Jungkook nu trebuia să afle nimic din ce mi s-au întâmplat. Absolut nimic!
Sunt o proasta. N-am să mai fac greșeala asta cat oi mai fii pe acest pământ. La naiba.

Când într-un final am norocul sa ajungem la hotel, urc in camera și profit de faptul că toți sunt la cina începând să mă schimb. Eram ruptă de oboseală. Mă mir însă cum de Kylen mai are putere să țopăie.
Brusc mă simt bătrână.

Deschid ușa de la dulap și scot pijamalele scurte de acolo. Îmi schimb pantalonii și îi pun pe cei cu care am fost în oraș in dulap. Apoi îmi dau tricoul jos și încep să-mi inspectez rănile de pe umeri și de pe spate, privindu-mă încruntată în oglindă.
Tresar și mă întorc brusc când ușa se deschide iar un Jungkook somnoros intra în camera. Închide ușa și se blochează văzându-mă.

Jungkook: Scuze.

Mă întorc cu spatele la el ignorându-l și îmi trag tricoul peste cap.

Jungkook: Ridică-ți tricoul.

Mă întorc spre el mirată, însă când îl văd atât de încruntat realizez că am uitat de ce aveam pe spate iar el a văzut.
Fuck.

Sara: De ce? Întreb înghițind in sec.

Jungkook: Știi bine de ce. Haide.

Mârâie începând să se apropie de mine. Ma dau in spate, lovindu-mă de dulap. Acesta se oprește și oftează, lăsându-și privirea în pământ.  Eu îngheț.

Jungkook: Poți să nu te mai sperii așa de mine? Nu musc, sa știi.

Îi evit privirea.

Jungkook: Hei.. șoptește prinzându-mi bărbia între degetele sale și îmi ridica privirea.

Ochii lui mă priveau pătimași. Gura îmi era între deschisă in timp ce-i priveam ochii aceia superbi in care obișnuiesc să mă pierd.
Mă încordez când ochii îi cad pe buzele mele. Îi privesc și eu buzele rozalii si fără să-mi dau seama îmi trec ușor limba peste buza de jos.
Jungkook nereușind să se stăpânească mă sărută. Tresar și incerc să mă dau in spate însă nu mai am unde. Rămân câteva secunde încremenită cu mâinile în aer pentru că voiam să-l împing însă ceva din mine nu mă lăsa s-o fac. Decid să uit de tot pentru câteva momente așa că îi răspund la sărut, acesta devenind unul pasional iar mai apoi sălbatic.
Când lipsa de oxigen își face simțită prezența ne desprindem din sărut. Frunțile noastre erau lipite iar privirea mea încețoșată din cauza lacrimilor era fixată pe buzele lui. Îi simt respirația calda pe buzele mele și îmi închid ochii scăpând un suspin.
Acesta observa și își pune mâinile pe obrajii mei, ștergându-mi atent lacrimile care oricum fuseseră înlocuite de altele.

Jungkook: Iubito. Șoptește pe buzele mele.

Îmi așez mâinile reci peste ale sale îndepărtându-le ezitând.

Sara: Jungkook..te rog, nu mai îngreuna situația..

Jungkook: Dar, Sara...

Sara: Nu, Jungkook, îl întrerup după care fac o pauza, noi doi nu mai putem fi împreună...nu după tot ce se s-a întâmplat. Te rog înțelege. Nu vreau sa mai sufăr..șoptesc lăsând alte lacrimi să-mi inunde obrajii când i le vad pe ale sale.

Jungkook: Sara..eu...încă te iubesc.. declară suspinând.

Sara: Nu, Jungkook, nu mai îngreuna situația, repet plângând, nu mai putem sa ne distrugem așa..te rog.

Jungkook: Iubito.. șoptește încercând să nu mai plângă.

Ne privim reciproc cum plângem și sfârșim prin a ne săruta din nou. Însă de data aceasta, era un sărut sălbatic. Aveam să nu-i mai simt buzele vreodată peste ale mele. Aceasta era ultima data când ne sărutam.
Sărutul amestecat cu lacrimi era plin de iubire, suferință și tristețe. Dar era și ultimul. Nu trebuia sa ne mai rănim așa
Nu trebuia sa nu mai provocam unul altuia durere.
Trebuia să uităm amândoi. Sa ne vindecam. Sa o luam de la capăt și să fim fericiți separat.
Dar oare..era unul dintre noi in stare sa facă asta?

Când ne desprindem din sărut, plângeam amândoi de-a binelea.

Sara: Iartă-mă. Șoptesc îngrozită de gândul că trebuie să-i dau drumul.

Jungkook: Te rog, Sara..

Îl privesc pentru ultima data în ochi înainte să intru în baie și să mă închid acolo. Mă preling in jos sprijinită de ușă în timp ce lacrimile îmi inundau obrajii și sufletul. Acum s-a terminat de-a dreptul. Nu mai aveam niciun viitor împreună..
Nu știu cât timp a trecut de când stau aici, dar cert e că lacrimile nu încetau din a-mi cadea pe obraji.

Jungkook pov.

Când Sara intra in baie inima mea s-a făcut bucățele. Acum s-a terminat totul. Amândoi trebuia să înțelegem și să acceptăm asta. Dar oare eram capabili?
Mă sprijin de ușa băii lăsându-mi lacrimile să-mi ude obrajii.
La naiba cu toate. O iubesc atât de mult..
Trecuse deja mai bine de o ora de când așteptam să iasă și să-mi spună că totul a fost o gluma proasta. Că voia să mă vadă suferind. Să-mi spună orice.
Dar nu mai venea acea clipă.
Între timp m-am mai calmat însă în sufletul meu era un război între a lupta pentru ea sau ai respecta alegerea.
Micul Kylen intra in camera iar eu incerc sa mă comport normal.
Era la fel de vesel precum fusese toată ziua.

Kylen: Jungkook! Vlei să-ți spun un seclet? Întreabă țopăind până la patul in care eram întins.

Zâmbesc slab și îl ajut sa se cațere in pat.

Jungkook: Te ascult.

Kylen: Mâine plecam la Loma! Țipă chicotind și începând să sară în pat fericit.

Îi zâmbesc micuțului și incerc să mă prefac fericit însă vacanța asta nu mai avea niciun rost pentru mine.

*
Se făcuse ora 23:36 când Sara ieșise din baie. Avea ochii roșii de la plâns și era palidă. Înghit in sec văzând-o așa.
Kyle dormea dus când fusese luat în brațe de către sora lui și așezat lângă mine.
Eu eram cu spatele la ei prefacându-mă că dorm, însă, somnul nu mă luase prea repede.
Sara dormea în patul de o singura persoana iar Kylen langa mine.
Mă ridic încet din pat și mă apropii de patul Sarei.
Mă așez în genunchi lângă ea privind-o cum dormea liniștită. Îi dau o șuviță de după ureche și o sărut pe frunte. După care mă întorc înapoi în pat.
Spre surprinderea mea, am adormit în câteva momente.