Step Brothers III: Inseparably

Capitolul 42

Ajunsă într-un final în fața complexului de apartamente încep să zâmbesc. Intru in lift și aștept să ajung la etajul 11. Când sunt în fața ușii cu numărul 2013 inspir și expir. Nici măcar nu știu ce ar trebui sa ii spun.
Sun la sonerie și aștept, cu inima cat un purice.
Când ușa se deschide rămân îngrozită.

Anna: Ce cauți aici la ora asta? Întreabă uimită.

Era îmbrăcată cu o pereche de pantaloni scurți roz lejeri, un trocul scurt și un coc dezordonat in vârful capului. Avea până și niște papuci roz pufoși in picioare.
Mă încrunt in timp ce o analizez.

Sara: Ce naiba cauți tu aici? Întreb încercând să nu mă înfurii, accentuând penultimul cuvânt.

Aceasta își dă seama la ce mă refer și spune repede:

Anna: Nu mă omorî, n-am absolut nicio treabă cu Jungkook. Știi doar pe cine am pus ochii.

Sara: Și atunci ce naiba cauți aici îmbrăcată așa? Întreb privind-o la fel de urât.

Anna: Locuiesc aici-

Sara: Poftim?! Țip șocată de cele auzite.

Anna: Calm! Nu aici, la Jungkook. Acolo. Spune arătându-mi o ușa din spatele meu.

Sara: Și vrei sa cred asta? Întreb punându-mi mâinile în sân.

Anna: Sara, ce naiba! Doar știi că nu-l înghit pe idiotul asta!

Sara: Faptele tale nu demonstrează asta!

Anna: Am auzit zgomot și știam că aici locuiește. Am venit doar sa vad ce naiba se întâmplă! Abia am ajuns și eu. Trebuie să mă crezi!

O analizez încă o dată. Chiar nu știu ce să cred. Totuși îmi vine greu sa cred că tocmai prietena mea cea mai buna mi-ar face una ca asta. Însă, având în vedere ipostazele...

Annei pare că îi vine o idee și dispare in bucătărie lăsând ușa deschisă și luând niste chei de pe masă. Iese din apartamentul lui Jungkook și merge spre cel pe care mi l-a arătat adineauri.
Deschide ușa care era încuiată cu cheia apoi intră înăuntru spunându-mi s-o urmez.

Anna: Vezi?

Îmi arată diferite poze cu fratele ei, părinții ei, prieteni mai vechi și alte lucruri pe care știu că le are doar ea.

Anna: Acum mă crezi?

Sara: Da..îmi pare rău că am țipat așa...spun stânjenită.

Anna: E in regula. Și serios, Jungkook? Întreabă strâmbându-se, făcându-mă să râd.

Anna: Apropo, vezi că prințul tau e cam varză..

Când aud ce spune, zâmbetul mi se șterge de pe buze.

Sara: Ce vrei sa spui? Întreb îngrijorată.

Anna: E mangă...

Ies din apartamentul Annei și când dau sa deschid ușa lui Jungkook, cineva mi-o ia înainte.

Un Jungkook cu ochii roșii, in aceeași pereche de pantaloni negri pe care îi avea când a cantat însă la bustul gol mă privea surprins printre lacrimi.

Jungkook: S-Sara? Șoptește și din vocea sa îmi dau seama că e beat.

Îi zâmbesc cald insa el varsă alte lacrimi și își ferește privirea.

Jungkook: Ce cauți aici?

Sara: Am venit să-mi cer scuze. Pot sa intru?

Jungkook nu mai sta pe gânduri că îmi face loc după care închide ușa în urma mea. Holul și bucătăria erau dezordonate și îmi dau seama că avusese o cădere nervoasa.

Jungkook pov.

Eram plin de emoții. Voiam să iasă totul bine, să mă ierte. Abia așteptam să o văd din nou și să îi spun cât de frumoasă era. Dar ea ce a făcut? Nici măcar nu a stat până la final. A plecat.
M-a lăsat cu ochii în soare.
După ce am coborât de pe scena am căutat-o. Dar prietenele ei mi-am spus că a avut o urgență și a plecat.
Ce urgență putea să aibă?

Cu moralul la pământ, am plecat acasă. Acolo am răsturnat tot ce mi-a ieșit în cale plângând ca un copil, după care mi-am înecat suferința in alcool. Habar nu am cat am băut însă cert e că am inceput sa am halucinații.

Prima data am văzut-o pe Anna in apartamentul meu îmbrăcată foarte lejer.
Apoi am crezut că o vad pe Sara in fața ușii zâmbindu-mi. Dar era imposibil. Sara nu e aici.
După care am văzut-o analizând holul și bucătăria care erau cu susul în jos.

Apoi mi s-au rupt filmul.

A doua zi mă trezesc amețit, și imediat mă lovește o durere de cap de mă face să mă strâmb. Privesc încruntat lumina puternica din camera și soarele cum răsărea și îmi amintesc de cele întâmplate ieri.
Ce mai zi.
Mă ridic încet din pat și mă îndrept împleticindu-mă spre baie. Fac un duș rece că să-mi treacă mahmureala apoi mă îmbrac cu o pereche de pantaloni gri de trening.
Rămân fără tricou pentru că îmi e prea lene să-mi caut unul, apoi ies din baie. Imediat mă lovește un miros divin de mâncare și abia apoi constat că toată casa e curata și fiecare lucru e la locul lui.

Ce mama naibii?

Mă îndrept spre bucătărie unde am un soc sa vad o tipă blonda, scundă, îmbrăcată doar cu un tricoul de-al meu și cu un coc dezordonat in vârful capului, care gătea. Mă încrunt.

Jungkook: Ce naiba cauți aici? Parca ți-am zis că nu vreau sa te mai văd. Mârâi însă regret imediat.

Când fata se întoarce și realitatea mă lovește, Sara mă privește surprinsă și cu o urmă de regret pe chip.

Jungkook: Sara? Ah, îmi pare rău. Credeam că ești..altcineva.

Sara îmi zâmbește și se apropie de mine. O privesc cum vine cu pași ei mici și spre surprinderea mea mă îmbrățișează lipindu-și capul de pieptul meu.

Sara: Îmi pare rău că am dispărut așa aseara. Alexa a avut o urgență și am fost nevoita sa o ajut. Dar ai cantat minunat și îți mulțumesc pentru tot.

Oare visez? Oare chiar e Sara cea din brațele mele?

Îmi duc mâinile pe spatele ei și când realizez că e adevărat tot ce se întâmplă o strâng tare.
Fără să vreau scap câteva lacrimi dar nu-mi fac griji. Știu că nu am de ce sa mă ascund în fața ei.

Jungkook: Sara, îmi pare r-

Sara: Shh, șoptește punându-și degetul arătător pe buzele mele făcându-mă să tac, totul e in regulă. Totul e bine acum. Continuă privindu-mă zâmbind in ochi.

O strâng din nou în brațe rugându-mă ca acesta sa nu fie un vis. Sau daca e, sa nu mă mai trezesc.

Sara se ridică pe vârfuri și își lipește buzele de ale mele. Pentru prima dată în ultima jumătate de an, mă sărută fara să plângă apoi.

Sara: Ah, și mulțumesc pentru flori. Ai ținut minte care sunt preferatele mele. Spune sărutându-mă pe obraz și întorcându-se înapoi la mâncarea pe care o prepara înainte să o întrerup eu.

Mă încrunt.

Jungkook: Ce flori?