Step Brothers III: Inseparably

Capitolul 32

Îi ridic tricoul și i-l dau jos. Roșește și își mută privirea. Încep să îi sărut corpul micuț până când ajung la tivul pantalonilor săi.

Sara: Vreau sa te simt in mine, Jungkook. Geme ea.

Chicotesc amuzat de hotărârea ei. Mi-aș dori să-mi spună asta și când e cu picioarele pe pământ.

Jungkook: Atât de beata ești, iubito?

Sara: Probabil. Spune zâmbind timid in timp ce îmi evita privirea.

Mă aplec din nou peste ea vrând să-i sărut talia însă ceea ce vad acolo mă înfioară.

Jungkook: Sara.. șoptesc privind-o în ochi încercând să-mi gestionez sentimentele.

Aceasta privește o clipă spre locul in care mana mea se odihnea apoi se albește la față. Ochii ei căutau ceva îngroziți apoi, cat ai clipi, culege tricoul pe care îl avea adineauri de pe jos și fuge in baie.
Rămân nedumerit câteva clipe apoi mă apropii îngrijorat de ușa băii.

Jungkook: Sara. Spun și bat ușor în aceasta.

Sara pov.

La naiba, la naiba. La naiba! Cum am putut fii atât de imbecila încât să nu realizez că acolo avea să se ajungă?! Sunt o proasta! Intru cu tot cu haine la duș și tresar speriată când apa rece îmi uda corpul. Din cauza alcoolului din sânge și a amintirilor îngrozitoare care veneau odată cu acesta, cedez. Îmi strâng picioarele la piept sub dusul rece care îmi înăbușea suspinele și încep să plâng.
Jungkook nu trebuia să-mi vadă cicatricea aceea. Niciodată. Nimeni nu trebuia să o vadă. E dezgustătoare. E oribila și scârboasă.
Apa ca gheata reușește să-mi dizolve alcoolul din sânge și astfel groaza pune și mai rău stăpânire pe mine. Era cat pe ce sa las garda jos și să sfârșesc din nou rănită. La dracu!
Am plâns mai bine de 40 de minute sub apa, după care mi-am strâns puterea necesara că sa mă ridic și să-mi înfășor corpul într-un prosop.
Realizez că nu am haine uscate și mă blestem în gând. Oftez și îmi cântăresc opțiunile.
Până la urmă ies încet din baie rugându-mă la toți sfinții ca Jungkook să doarmă. Constat că nici măcar nu e în camera așa că oftez ușurată și îmi iau la repezeală niște haine uscate din dulap.
Dau să ies din camera însă chiar atunci Jungkook intra, astfel că mă lovesc de el. Mă dau câțiva pași înapoi ca să-mi recapăt echilibrul și îl privesc preț de o secundă în ochi apoi îi evit privirea.

Jungkook: Unde te duci? Întreabă închizând ușa după el.

Sara: Sa beau apa. Spun privind peretele de lângă el.

In acel moment scoate o sticla de apa rece din spatele lui și mi-o întinde. Înghit in sec și o iau. Beau doua guri din ea apoi o închid și o pun pe noptiera.

Jungkook: Ce s-a întâmplat? Mă întreabă așezându-se înapoi in pat.

Înghit in sec apoi mă așez și eu langa el, întorcându-mă cu spatele. Ii ignor întrebarea și privesc luna care se oglindea in mare.

Jungkook: Sara.. șoptește atingându-mi umărul.

Tresar și înghit in sec. Poate era mai bine daca nu as fi băut atât.

Sara: Ce e?

Jungkook: Ce se întâmplă? De ce te ferești din nou de mine? Mai înainte voiai să te ating și să te sărut. Acum ai fugi mâncând pământul. Ce s-a întâmplat? Întreabă din nou însă la fel de calm.

Îmi venea să plâng. Din nou.
Incerc sa înghit nodul dureros care mi se formase in gat după care mă străduiesc să îi răspund.

Sara: Nimic, sunt bine. Eram beata și nu știam ce vorbesc.