Step Brothers III: Inseparably

Capitolul 21

Mai avem o lună până la vacanta de vara. Încep examenele finale și ceea ce înseamnă că și weekend-urile prin cluburi o să fie mai rare. Săptămâna trecută am aflat de la mama că o să mergem într-o vacanță în Italia. Eu, ea și Tae. De fapt așa a spus ea, dar Tae nu poate să vina pentru că are planuri cu Jennie. Mama a spus că e in regulă și că mergem doar noi doi.
Deși simt că ceva e putred la mijloc nu i-am spus nimic mamei.
Sara a ieșit din spital și încă de recuperează. Blegul de Liam e mereu langa ea și deși ar trebui să mă liniștească gândul că nu e singura, mă irită faptul că o atinge.
Cu Lily și grupul am rupt orice legătură, iar acum îmi petrec pauzele de masa cu Tae și Jennie sau singur.

So Joon s-a ținut de cuvânt și nu i-am spus Sarei nimic. Aceasta nu știe că eu am dus-o la spital și nici că încă o iubesc. Mă privește în continuare cu dispreț sau chiar deloc. Ba chiar mă evita acum. Deși nu știu din ce motiv.

Mă îndrept spre ieșirea din facultate privind ploaia ce se vedea prin ușile din sticla. Stau câteva momente in fața facultății gândindu-mă ce opțiuni am. Până la urmă renunț la toate gândurile complicate despre cum sa ajung mai repede la mașină și sa nu mă ud din cap până în picioare, și merg pur și simplu prin ploaie până în parcare. Mă opresc când o văd pe Sara certându-se cu Liam. Însă decid sa nu mă amestec. Intru in mașină și îi privesc doar că sa mă asigur că acesta nu face vreo mișcare bruscă și când văd că se îndepărtează unul de celălalt respir ușurat. Însă apoi o vad pe Lily apropiindu-se de aceasta, ținând o umbrela în mână că sa nu o ude ploaia.

Ies din mașină îndreptându-mă spre ele. Când cele două mă văd Sara se albește la față iar Lily rânjește.

Lily: Că tot vorbeam de dracu.

Jungkook: Ce cauți aici? O întreb mârâind.

Lily: Purtam o discuție cu frumoasa mea prietena. Spune ironică zâmbind drăcește. Dar tu?

Jungkook: Discuția voastră s-a încheiat aici. Vino, Sara, te duc acasă. Spun prinzând-o de mână și vrând să o trag după mine insa aceasta se smucește și se îndepărtează de mine. Îi privesc ochii în care îi puteam citi teama de la o poștă și rămân nedumerit.

Lily: Chiar crezi că ar merge cu tine după ce ai incercat sa o omori? Întreabă batjocoritor.

Jungkook: Poftim?! Întreb uluit.

Lily: Știm cu toții că tu ai înjunghiat-o în seara aceea, și dacă nu era Liam putea sa moara. Așa că nu te mai preface.

Nu mai aveam cuvinte. Cine naiba a inventat bazaconiile astea?

Sara doar privea în altă parte încercând să degajeze puțină căldură cu mâinile.

Jungkook: Sara..

Spun privind-o încruntat și în același timp supărat. Aceasta avea mici lacrimi în ochi pe care încerca să nu le lase să cadă.

Lily: Haide, pleacă. Până nu mai înjunghii pe cineva. Spune începând să râdă batjocoritor.

O mai privesc o singura data pe Sara, având și eu lacrimi în ochi, apoi mă îndepărtez de ele. După ce intru in mașină dau cu pumnul în volan și privesc in oglinda. Cele două discutau încă, sau, de fapt, cred că se certau. In cele din urmă Lily pleacă iar Sara rămâne plângând în ploaie.
Dumnezeule cât mi-aș dori sa pot merge acum și s-o strâng în brațe.
Sa ii spun că nu aș putea fi vreodată în stare să ii fac un asemenea lucru.

Însă pornesc motorul mașinii și plec spre casa. Oftez când intru din nou în apartamentul pustiu și monoton.
Las cheile in cutiuța de la intrare, care e special pusă acolo pentru acestea și mă descalț. Merg in bucătărie unde iau de pe masă un pliant pentru mâncare. Îmi comand niste sushi și între timp intru la duș.

Sara pov.

După ce Jungkook aproape m-a omorât, am incercat să îl evit pe cât de mult posibil. Nu doar pentru că îmi e frica de el, dar și pentru că nu-l mai vreau in viața mea. Liam îmi este alaturi mereu și de fiecare data mă conduce acasă că sa nu pățesc ceva. A devenit și mai protector după toată faza cu Jungkook.
Totuși azi nu a putut. Trebuia să meargă cu sora lui la Mall. Deși apartamentul meu era in drumul lui spre Clara, a refuzat să mă ducă. După tot circul de azi cu Lily și Jungkook am plecat acasă obosita. Zilele îmi sunt din ce in ce mai monotone. Nu mă mai pot bucura de nimic.

Jungkook: Ne vedem pe lumea cealaltă!

Propoziția asta mă bântuie din seara aceea. Gândul că bărbatul pe care l-am iubit cel mai mult a vrut să mă omoare mă înnebunește. Creierul meu pur și simplu refuza sa creadă.

Ca sa mai uit de cele întâmplate, tata a plănuit o vacanță în America în care sa mergem la vară. Nu mi-a spus mai multe detalii.
Nu știu când o să plecăm, cat o sa stăm, unde o sa mergem mai exact in America. Nu știu nimic. A spus că e surpriza.

După ce ajung acasă, incep să învăț pentru ultimele examene după care mă uit la un film.
Weekend a trecut destul de repede, iar luni l-am așteptat pe Liam in fața facultății, cum făceam de obicei. Însă de data asta nu a mai venit. Incerc să-l sun însă nu-mi răspunde.
Intru la prima ora, îngrijorată pentru iubitul meu, și când am pauza îl sun din nou.

"Da? Mormăie somnoros."

"Credeam că nu mai răspunzi. Ce faci? Întreb respirând ușurată."

"Abia ce m-am trezit. De fapt, m-ai trezit. Ce vrei? Vorbește sec și în scurt timp aud o voce feminina pe fundal."

Ochii mi se umplu de lacrimi însă îmi dreg vocea și îi răspund.

"Voiam doar sa vad ce faci. Te-am așteptat dimineața dar nu și mai venit..."

"Nici nu mă aștepta. Nu vin azi."

"S-a întâmplat ceva? Ești bine? Întreb incercand sa ii ignor vocea enervanta a tipei."

"Nu. Ne vedem mâine. Pa!"

Nu apuc să răspund că închide. Ochii și obrajii îmi erau plini de lacrimi când iau telefonul de la ureche. Îmi trag nasul și îmi șterg lacrimile gândindu-mă doar la vocea tipei de lângă el. Nu mai mai mir de ce nu a venit azi.
Ce naiba e cu toți bărbații de înșală? Au chestia asta in ADN sau cum? Sunt făcuți genetic sa înșele?
Mă ridic de pe bancă și intru din nou în facultate. Merg alene pe hol până ajung înapoi în sala de curs. Aștept să înceapă ora, între timp verificându-mi telefonul și încercând să nu mai plâng.