Capitolul 19

175 16 9
                                    

Jungkook pov.

Luni, pe la 4 dimineața când plec de la party hotărăsc să merg pe scurtătură până acasă pentru că eram rupt de oboseala.
Pe o stradă mai puțin luminată, îmi atrage atenția o persoana care era întinsă pe jos inconștientă. Parchez mașina langa alee și cobor din aceasta, lăsând motorul pornit.
Mă apropii prudent de persoana aceea care, după îmbrăcăminte și culoarea parului îmi părea cunoscută și abia apoi realizez că fata era într-o baltă de sânge.

Jungkook: Dumnezeule. Șoptesc îngrozit.

Mă las pe vine și îi îndepărtez parul de pe fața că sa vad cine e. Însă în momentul în care îmi dau seama că e Sara cad în genunchi. Ochii mi se umpluseră de lacrimi și doar o priveam cum zăcea într-o baltă de sânge, inconștientă. Îi verific pulsul cu inima cat un purice și văzând că îl are foarte slab o iau în brațe și o așez cu grija pe scaunul din dreapta.
Daca sunam la ambulanță era probabil sa moara până ajungeau ei. Urc la volan și calc accelerația.
In 3 minute am ajuns la spital și am luat-o pe Sara mergând cu pași mari spre recepție.

Jungkook: Chemați un medic! Iubita mea a fost înjunghiată și a pierdut foarte mult sânge! Strig la femeia de la recepție care abia se trezise.
Incepe sa strige după alte asistente că sa aducă o targă și între timp apare un medic. In scurt timp doctorul intra in sala de operatie și asistentele o pregătesc și pe Sara pentru intervenția chirurgicală.

Mă așez pe un scaun punându-mi mâinile în cap, încă nevenindu-mi sa cred ce tocmai s-a întâmplat.
Asistentele ieșeau și intrau grăbite in sala de operatie până când au intrat și nu au mai ieșit deloc.
După aproximativ o oră, după ce m-am mai calmat puțin, l-am sunat pe tatăl ei.
Deși e abia 5 dimineața, trebuie să știe ce s-a întâmplat cu fiica lui.

So Joon: Da, Jungkook? Mormăie somnoros.

Jungkook: Îmi pare rău că trebuie să vă trezesc la ora asta dar trebuie sa veniți la spital. Sara a fost înjunghiată și acum e in operatie.

So Joon: Poftim?! Strigă și acum era treaz de-a binelea. Dumnezeule. Ajung in 10 minute.

Spune repede după care închide. Oftez luând telefonul de la ureche. Tresar când o asistentă iese din sala de operatie și se grăbește să ajungă undeva.

Mă ridic în picioare vrând să aflu informații despre starea ei insa aceasta dispare. Mă trântesc din nou pe scaun și în scurt timp aud pași Care se îndreptau rapid spre aceasta aparte a spitalului.
Când privesc persoana care tocmai a luat colțul dau de niște ochi familiari, îngrijorați până în străfundul sufletului.
So Joon.

So Joon: Cum s-a întâmplat? E bine acum?  Întreabă respirând sacadat.

Jungkook: Nu știu nimic încă. Am găsit-o acum o oră într-o baltă de sânge când mă întorceam de la o petrecere, și am adus-o aici. Au bagat-o direct in operație.

So Joon: Dumnezeule. Cine ar fi putut face una că asta?

Ridic din umeri deși știu exact cine ar fi in stare.

Trec alte câteva ore și când iese din nou o asistentă prim ocazia și o întreb.

Jungkook: Ce se întâmplă? De ce durează atât de mult?

Asistenta: Datorita faptului că a pierdut foarte mult sânge sunt șanse mici să o mai ajutam. Totuși domnul doctor face tot ce poate. Îmi pare rău.. spune și cu asta pleacă.

Simt cum pământul îmi fuge de sub picioare. Mă așez împietrit pe scaun privind în gol. 
So Joon era la fel de speriat pentru viața fiicei sale.

So Joon: Fiica mea e puternica. O să supraviețuiească. Șoptește având lacrimi în ochi și pe obraji.

Deja se făcuse 8 dimineața iar Sara era in operatie de mai bine de patru ore.
Mă ridic de pe scaun și merg să-mi iau o cafea. Aștept posomorât cat timp cafeaua curgea în paharul din carton apoi mai iau una și pentru So Joon.
Ma Întorc înapoi și mă așez pe scaun. Îi întind paharul cu cafea iar acesta îl acceptă.

So Joon: Mersi, Jungkook.

Înclin din cap și beau o gura din cafeaua amara.
Pe la 8 și jumătate apare și Loren.

Loren: Tot în operație e? Întreabă îngrijorată.

So Joon aprobă absent.

So Joon: L-ai dus pe Kylen la grădiniță?

Loren: Da. La 16 trebuie sa merg după el. 

So Joon: Bine.

Se așază și aceasta pe scaun și așteptăm. Deja începeam să-mi pierd răbdarea. Și mințile de altfel.

Când medicul iese din sala de operatie simt cum inima mi se oprește preț de o secundă.

Sara de pe scaun și întreb repede.

Jungkook: Cum e? E bine, nu-i așa?!

Medicul își lăsă privirea în pământ oftând. Părinții Sarei se ridică și ei în picioare, speranța citindu-li-se în ochi.

Doctorul: A fost o operație complicata. Pacienta pierduse foarte mult sânge în timpul în care a stat acolo. Daca nu erai tu tinere, fata aceasta nu mai era printre noi. Totul ți se datorează ție. Spune punându-și mana pe umărul meu.

Mă simțeam atât de ușurat sa știu că e bine.

Jungkook: Pot sa o vad? Întreb cu speranța în glas.

Doctorul: Asistentele o vor duce în salon in scurt timp iar apoi poți intra sa o vezi. Spune zâmbindu-mi încurajator.

Jungkook: Mulțumesc. Vă mulțumesc. Spun strângându-i mana recunoscător.

Medicul discuta cu părinții Sarei despre cum a decurs operația, in timp ce eu așteptam că această sa fie dusă în salon că sa pot sa o vad.

După ce asistentele au dus-o într-unul dintre saloane și au conectat-o la câteva aparate au ieșit, spunându-mi că pot sa intru.

Când o văd pe Sara întinsă în pat, cu o branula in mână, palidă și cu buzele ușor crăpate, simt cum inima mi se strânge. Îmi trag un scaun lângă patul ei și îi iau mana libera intra mea. O duc la buzele mele și i-o sărut închizându-mi ochii și lăsând câteva lacrimi să-mi ude obrajii.

Jungkook: Iartă-mă, iubito. E numai vina mea. Doar din cauza mea ești aici acum. Îmi pare nespus de rău. Încep suspinând. Daca as fi avut mai multă grijă de tine nu s-ar fi întâmplat asta. Te rog să mă ierți. Îți promit că de acum in colo nu am sa te mai scap din ochi. Doar sa fii bine. Te rog.

Las alte lacrimi să-mi inunde obrajii in timp ce vinovăția punea stăpânire pe mine.

Jungkook: De-ai știi cât de mult mi-aș dori sa pot da timpul înapoi. Sa pot repara tot ce am stricat. Sa te pot avea în continuare langa mine. De fiecare data când ești lângă Liam simt cum inima mi se oprește în loc și îmi imaginez cum ar fi fost dacă as fi eu in locul lui. Sa te țin în brațe, sa te sărut, sa te îmbrățișez. De-ai știi cât de mult îmi lipsești, iubito..fiecare zi in care nu te vad mi se face și mai dor de tine...dar îți promit că lucrurile nu vor rămâne așa. Cei care ți-au făcut asta o sa plătească cu vârf și îndesat. Îți jur.

Șoptesc după care îi sărut buzele palide și uscate.













Step Brothers III: InseparablyWhere stories live. Discover now