Step Brothers III: Inseparably

Capitolul 22

Sara pov.

Alarma deranjanta suna de cam cinci minute incontinuu. Până la urmă îmi scot capul de sub plapuma, strâmbându-mă din cauza luminii din camera, o opresc, și mă ridic în fund.
Analizez in mare camera și apoi cobor din pat, mergând la baie. Nu prea eram obișnuită să mă trezesc la ora 6, mai ales că la facultate aveam de multe ori cursuri de la 9.

Fac un dus rapid, mă spăl pe dinți apoi mă îmbrac. Îmi iau o pereche de pantaloni scurți negri și un top alb si îmi încalț converșii negri. Îmi târăsc geamantanul pe scări până la parter, apoi îl duc pe hol.
Când intru in bucătărie, Loren pregătea micul dejun.

Loren: Buna dimineața, Sara! Pregătită să începi vara cum se cuvine? Întreabă entuziasmată.

Sara: Neața, sa spunem că da. Spun zâmbind.

O ajut sa termine ce avea de făcut și între timp îl văd pe Kylen coborând scările vesel.
Se așază la masa balansându-și picioarele în fața și în spate privindu-ne zâmbind până la urechi.

Ultimul care coboară scările este tata. Purta o pereche de pantaloni scurți gri cu alb, și un tricoul simplu negru.

Se așază la masa spunându-ne un "buna dimineața" somnoros.

Când totul este gata, punem micul dejun pe masa și începem să mâncăm. La cat de entuziasmat era, Kylen nici pofta de mâncare nu avea. Voia să plece cat mai repede.
Într-un final terminam de mâncat și cât timp eu și Loren aranjam ce era de aranjat și am spălat vasele, tata a comandat un Uber care sa ne ducă la aeroport.
După ce termin cu vasele îmi amintesc că mi-am uitat portfardul pe noptiera așa că îmi șterg mâinile și fug pe scări până în camera lui Kylen, unde am dormit.

Îl șterpelesc respirând ușurată că nu l-am uitat acasă și cobor din nou scările. Nici bine nu închid geamantanul după ce pun și portfardul înăuntru, că Uberul a și sosit.

Îl ajut pe tata să pună bagajele în portbagaj in timp ce Loren încuia ușa, iar Kylen țopăia fericit langa noi.
Tata se așază pe locul din fața, langa șofer, in timp ce eu, Kylen și Loren stam in spate. Așteptam să ajungem la aeroport și între timp Kylen o întreba pe mama lui daca mai avem mult.

Jungkook pov.

Alarma sâcâitoare suna de îndată ce ceasul indica ora 6:00 dimineața, fapt ce-mi da de înțeles că e vremea să mă trezesc. Mă ridic obosit din pat și merg la baie unde fac un dus rece ca să mă trezesc, mă spăl pe dinți, apoi încep să mă îmbrac.
Iau cele mai basic haine din dulap, după care îmi duc geamantanul pe hol. Mănânc niste cereale cu lapte apoi iau cheile și după ce închid ușa apartamentului, intru în lift.
Când într-un final ajung la parter, intru în parcarea subterană și îndes geamantanul în portbagaj. Îl închid și mă așez la volan. In timp ce conduceam am sunat-o pe mama sa se pregătească, pentru că in cam cinci minute ajung la ea.
Totuși se pare că a luat-o prea in serios. Pentru că am găsit-o in pragul casei, așteptându-mă.

Jungkook: Mama, nu trebuia să mă aștepți afara. Avem timp.

Mama: Eh. Uberul trebuie sa ajungă în scurt timp. Sa nu stea și acela după noi.

Îmi dau ochii peste cap. Mama a luat-o prea in serios cu vacanta asta. Ce naiba am putea face doar noi doi in ditamai Italia?

Jungkook: Tot nu înțeleg ce ți-a venit cu ideea asta. Ce vom face o lună și jumătate în Italia, mama?

Mama: Eh. O să vezi că nu o sa te plictisești deloc. Spune făcându-mi cu ochiul.

Oftez abținându-mă cu greu din a nu-mi dă ochii peste cap din nou. Când într-un final Uberul ajunge, îi pun mamei bagajul in portbagaj apoi îl pun și pe al meu.

Ne așezăm pe bancheta din spate a mașinii și îi spun șoferului să ne ducă la aeroport.
Tot drumul mama își dădea mesaje cu cineva, însă nu am fost destul de interesat cat sa o întreb cu cine vorbește.
Restul drumului a fost unul liniștit.

Când am ajuns la aeroport, îi plătesc șoferului apoi coboram din mașină. Iau bagajele și după ce acesta pleacă înaintez împreună cu mama spre intrare. Nici bine nu trecem de ușile mari din sticla, că o grămadă de oameni se învârteau pe acolo. Alții veneau, alții plecau. Era o harababură totală. Dat fiind faptul că biletele le-am luat deja, ne așezăm pe niște scaune și așteptăm să ne anunțe cineva că avionul de Italia este gata de zbor.

Mama: Vrei cafea? Întreabă căutându-mi portofelul in geanta.

Jungkook: Da. Merg eu sa cumpăr. Spun ridicându-mă.

Mama: E in regula. Merg eu.

Jungkook: Nu, serios. Și așa mă plictisesc.

Mama: Bine atunci. Poftim. Spune întinzându-mi niste bani.

Jungkook: Am eu, mama. Spun zâmbindu-i.

Aceasta îmi zâmbește înapoi iar eu mă îndrept spre primul aparat de cafea. Bag banii in tonomat, apoi selectez cele doua cafele și aștept.
După ce le iau, mă îndrept spre locul unde stătea cu mama și o găsesc vorbind și râzând la telefon.
Ridic o sprânceană in timp ce mă apropiam de ea.

Mama: Bine, dragă. Ne vedem în curând.  Spune închizând zâmbind la fel de bucuroasa.

Îi întind cafeaua apoi mă așez pe scaun.

Jungkook: Cu cine vorbeai de ești atât de vesela? Întreb nereușind să-mi stăpânesc curiozitatea.

Mama: O sa vezi in curând. Sa spun doar că sunt niște cunoștințe mai vechi. Spune zâmbind făcându-mi cu ochiul.

Rămân nedumerit și sorb o gura din cafeaua amara însă mă înec cu aceasta când, la intrarea în aeroport, observ familia Kwara.
Încep să tușesc, făcând-o pe mama sa rada.
Mă holbez la blonda frumoasa ce se uită curioasa în jur până când aceasta da ochii cu mine și se oprește din mers.
Clipește de câteva ori apoi se uita la tatăl său care îi zâmbea încurajator.

Jungkook: Mama, ce e asta? Întreb ridicându-mă și privindu-i cum de apropie.

Mama: Surpriza! Exclamă fericită.