Step Brothers III: Inseparably

Capitolul 26

Jungkook: Sara..ce-i asta...? Întreb șocat de ce avea pe încheietura, ca mai apoi sa observ că are și pe gât. 

In jurul încheieturii avea o vânătaie destul urâtă, iar la gat niste urme roșii.

Aceasta se panichează când le observ și începe să se zbată.

Jungkook: Știi că nu poți să scapi de mine. Zi-mi ce naiba sunt astea. Spun de data aceasta fără să mai șoptesc.

Uitasem complet de micul Kylen care încerca să doarmă în continuare.

Sara: Jungkook, lasă-mă. Șoptește începând să-i curgă lacrimi pe obraji.

Jungkook: Cine ți-a făcut asta? Hm? De când le ai?

Inspiră și expira de câteva ori apoi încearcă să ia o poziție dominantă.

Sara: Nu-i treaba ta. Așa că nu te mai preface că îți pasă și vezi-ți de ale tale.

Deși acum mă privea încruntată, tot am simțit cum vocea îi tremura ușor.
Știu că nu e sigura pe ce spune și că în continuare îi e frica de mine, dar nu o sa permit vreodată să fie abuzata.

Jungkook: Sara, mai bine îmi spui cu frumosul decât să aflu eu și să îi rup picioarele nenorocitului. Ce zici? Sau, poate tatălui tău o să-i spui de unde ai vânătăile astea. Hm?

Pieptul i se ridică alert, dar mă prives în continuare la fel de încruntată.

Sara: Ți-am spus și îți repet. Nu-i. Treaba. Ta. Și nu-l amesteca pe tata in asta.

Jungkook: Oricum o sa afle.

Sara: Sa nu îndrăznești să-i spui.

Jungkook: De ce nu? Are tot dreptul să știe ce se întâmplă cu fiica lui, nu?

Sara: Nu atâta timp cât te folosești de el ca să afli tu și să-ți satisfaci curiozitatea. Mârâie printre dinți.

Acum chiar era furioasă, însă până și acum vocea îi tremura.

Jungkook: Bine. Atunci o sa aflu din alta parte.

Sara: N-ai de und-

Nu apuca sa termine, că telefonul îi vibrează pe comoda de lângă noi. Ne privim câteva secunde în ochi, apoi aceasta se întinde repede ca să-l ia, însă sunt mai rapid decât ea și îl înșfac cat ai clipi. Îl ridic cat sa nu ajungă la el și introduc parola.

Jungkook: M-am gândit eu că nu ți-ai schimbat nici acum parola.

Rânjesc iar ea se îmbujorează dar continuă să sară și să încerce să se cațere pe mine ca să-și ia telefonul.

Deschid mesajul și încep să citesc.

"Dacă nesuferitul acela îndrăznește să mai pună un deget pe tine, îi rup coastele. Cum își permite să-mi atingă păpușa? Și cine se crede sa te interogheze așa? Iar tu ii permiți. Sara, iubito, mă dezamăgești, sa știi."

Seen at. 8:42 am

Poftim? Cine naiba e ăsta? Și de cand i se adresează Sarei cu "iubito"?
Mă încrunt și îmi aplec capul, privind-o. Aceasta înghite în sec și îmi evita privirea.

Jungkook: Cine-i asta? Cumva depravatul de Liam? Ce naiba, acum îți trimite mesaje anonime? Ce fetiș mai e și asta?

Sara se potolește și se dă un pas în spate. In continuare nu mă privește ceea ce-mi da de înțeles că nu e dobitocul acela.

Jungkook: Nu-i Liam, asa-i? Întreb inapoindu-i telefonul.

Da negativ din cap și oftează.

Sara: N-am mai vorbit cu el de două săptămâni. Ne-am despărțit...

După un moment de liniște încep să le pun toate cap la cap.

Jungkook: El ți-a făcut astea, asa-i? Întreb atingându-i ușor urmele de pe gat, insă se retrage.

Da aprobator din cap apoi continuă.

Sara: Nu a vrut să accepte că nu mai sunt cu el, și înainte sa venim aici cu câteva zile, m-am intersectat cu el. Era seară și veneam de la biblioteca. Eram aproape de casa când l-am văzut. Stătea și mă privea fara sa se miste și când am vrut sa fug mă prins și mă împins într-un perete. A incercat să mă sugrume spunându-mi că sunt a lui și că nu pot sa iau decizii de una singura. Am avut noroc că a trecut un taximetrist pe acolo, că altfel poate mă și omora.

Tremuram, și eu și ea. Eu de nervi și ea cel mai probabil de frica.

Jungkook: Îl omor. Mârâi.

Aceasta înghite în sec și realizez că am speriat-o din nou, dat fiind faptul că mă crede vinovat pentru faptul că a fost înjunghiată.

O trag într-o îmbrățișare și nu o las sa protesteze. Încep să-i mângâi parul privind soarele de pe cer.

Jungkook: Îmi pare rău. Spun, însă la cate greșeli am făcut, nici eu nu mai știu pentru ce-mi cer scuze.

*
După ce s-au trezit și restul, am luat micul dejun și am plecat spre muzeu. Ne-am învârtit pe acolo ore bune dupa care am mers la Castelul Sforzesco.

Kyle țopăia fericit când vedea cavalerii pe cai sau orice alte lucruri vechi.
Părinții noștri fotografiau sau povesteau zâmbind între ei despre frumoasele rochii și îmbrăcăminte pe care le aveau regii și reginele iar Sara mergea în urmă îngândurată. Așa e de dimineață.
După ce mă asigur că între noi și părinți e o distanta considerabila, îi șoptesc.

Jungkook: Ti-a mai dat mesaj dementul acela?

Da aprobator din cap, oftând.

Jungkook: De cat timp face asta?

Sara: De trei zile.

Jungkook: De ce nu-l blochezi?

Sara: Crezi că n-am incercat? Dar a făcut rost de alta cartela și mi-a scris.

Oftez încercând să-mi ascund frustrarea. Daca pun mana pe el...

Jungkook: Ce ți-a scris de data asta?

Sara deschide telefonul și îmi arată ultimele două mesaje.

"N-ar trebui sa ai încredere în el, iubito. Până la urmă te-a înjunghiat și a vrut să te omoare. Nu ar trebui să știe de unde ai acele semne și vânătăi. Dar e alegerea ta. Totuși, dacă vreodată el sau oricine altcineva se atinge de tine am să-l ard pe rug."

Seen at. 10:04

" Văd că nu-mi mai răspunzi. Idiotul acela ți-a umplut capul doar cu prostii in loc să-și vadă de curvulițele lui. Dar sa știi, Sara, daca te mai interoghează așa și se amestecă unde nu trebuie o să aibă de-a face cu mine. Are iubita, de ce se baga?"

Seen at. 11:32

Sângele îmi fierbea in vene. Dementul asta e un obsedat. De unde dracu știe tot ce se întâmplă?