Step Brothers III: Inseparably

Capitolul 33

Sara pov. 

Mă trezesc buimacă și mă strâmb când lumina puternica a soarelui îmi intră în ochi. Clipesc de câteva ori apoi privesc în jur. Capul mă durea îngrozitor însă când realizez ca tot ce s-a întâmplat aseară nu fusese de fapt un vis, tresar și casc ochii. Mă ridic în șezut și imediat cearșaful cu care eram acoperită îmi cade. Șuier exasperată si îmi întorc privirea spre brunetul care dormea dezbrăcat lângă mine. Îmi dau o palmă mintal apoi culeg de jos tricoul lui si o șterg în baie. Mă privesc în oglindă și pot observa foarte ușor groaza din ei. Deși sunt conștientă de cele întâmplate, mă simt vinovată. 
Oftez și îmi las privirea în pământ câteva clipe după care intru la duș. Apa rece reușește să mă calmeze puțin însă nu în deajuns. Îmbrac l pereche de pantaloni scurți și un top negru peste care iau o cămașă, apoi ies din camera încercând să nu fac galagie. Având în vedere că e abia 7:35 dimineața, toată lumea doarme. Nu știu nici eu cum de m-am trezit atât de devreme. Cobor scările și merg să mă încalț. Ies afara iar aerul curat îmi bate în fața cum deschid usa. Inspir adânc apoi închid ușa în urma mea și mă îndrept spre plaja. Soarele deja a răsărit însă mă pot bucura de o plimbare pe mal deoarece e destul de cald chiar și la ora asta.

Jungkook pov.

-Mm... Sara.. mormăi fara că măcar să-mi dau seama.
Îmi deschid ochii zâmbind și după ce ma obișnuiesc cu lumina din camera privesc partea cealaltă de pat care, spre surprinderea mea, e goală. Mă ridic în șezut și inspectez camera. Liniște.

- Sara?

Cobor din pat și mă îndrept spre baie. Bat la ușă însă nu aud nimic. O deschid și nu vad nimic decât picături de apă în cabina de duș.
A fost aici.

Ies din baie și după ce trag un tricou pe bine, pentru că pantalonii scurți i-am luat pe mine aseară, ies din camera în căutarea Sarei. Oare o fi coborât sa ia micul dejun? Totuși nu e cea mai matinala persoana pe care o cunosc.
Ajuns in bucătărie o găsesc pe mama și pe Loren pregătind micul dejun.

- Buna dimineața! Mă salută acestea zâmbind.

Jungkook: Buna dimineața. Ați văzut-o pe Sara? Intreb privind în jur.

Mama și Loren se uită una la cealaltă apoi îmi răspund.

Loren: Nu am văzut-o coborând. Credeam că încă doarme.

Devin și mai suspicios.

Jungkook: Nu era în camera când m-am trezit. Mormăi nereușind să-mi ascund încruntarea care apăruse pe fața mea din cauza îngrijorării.

Îmi scot telefonul din buzunar și mă îndrept spre terasa din spate. O sun, dar nu răspunde. Îi trimit vreo două mesaje iar apoi aștept să răspundă. Evident că nu o face.
Regreta ce s-a întâmplat azi-noapte? De aceea a fugit? Sau poate mă consideră vinovat.
Ce as putea face? Nu știu unde as putea merge sa o caut pentru că nu știu unde ar trebui sa fie.
Daca se ascunde de mine?

*

Seara vine repede, iar Loren cu So Joon au spus că merg sa o caute. Mama, in schimb a fost nevoită să meargă la cumpărături deoarece nu mai era mare lucru în frigider și trebuia să mâncăm ceva.
Mie mi s-a spus să rămân aici că poate se întoarce.
Bat din picior frustrat apoi mă ridic de pe canapea și îmi pun mâinile în cap închizând ochii. Primul lucru pe care îl văd în minte este Sara.
Doamne, fata asta mi-a chinuit mintea de mă mir că nu a explodat până acum.
Când deschid ochii pun mana pe telefon și incerc din nou să o sun.
Bineînțeles că nu îmi răspunde.
E trecut de ora 21 iar ea nu e încă acasă. Simt că înnebunesc.

Sara pov.

După ce m-am plimbat toată ziua, am mâncat și am băut o cafea, decid sa mă întorc înapoi acasă. Știu că urmează un interogatoriu lung având în vedere că nu am dat un semn de viață toată ziua, dar m-am pregătit pentru asta.
O să pretind ca mă doare capul și probabil o sa o lase baltă.
Știu și că îi datorez o explicație lui Jungkook pentru că am fugit așa fără să spun nimic după cele întâmplate aseară, și sinceră să fiu habar nu am ce o să-i spun, dar decid să-mi fac griji mai târziu. Vreau să mă bucur de ultimele câteva clipe de liniște.
Totuși, când ajung acasă, dau peste un Jungkook îngrijorat și încruntat. Unde sunt ceilalți? Doar nu m-au lăsat din nou singura cu el.
Ugh! La naiba.
Înghit in sec și după ce mormăi un buna dau să urc scările însă mă prinde de încheietura si mă răsucește, punându-și cealaltă mana pe spatele meu și lipindu-mi corpul de al său.
Ochii săi îi domina pe ai mei, fapt ce mă copleșește și mă face să înghit in sec.

Jungkook: Nu crezi că merit macar o explicație? Întreabă privindu-mă fix în ochi.

Sara: Jungkook..,încep însă habar n-am ce sa ii spun.

Jungkook: Unde naiba ai fost toată ziua? De ce nu ai dat nici măcar un semn de viață? De ce m-ai lăsat să mă îngrijorez ca un prost toată ziua? Îmi reproșează, și știu că e adevărat tot ce spune.

Sara: Eu..

Jungkook: De ce m-ai lăsat să fac ce am făcut aseară daca știai că o să fugi a doua zi și-o să mă lași cu ochii în soare?

Fiind sătulă de reproșurile lui, îi prind fața în palme și îmi zdrobesc buzele de ale sale.
Rămâne uimit de gestul meu, la fel și eu. Nu m-am gândit că o să fac asta.
Când vreau să mă desprind adâncește sărutul și își strânge degetele pe talia mea.
Lipsa oxigenului ne obligă să ne despărțim însă când ochii mei îi întâlnesc din nou pe ai lui îmi dau seama că am înrăutățit lucrurile...