Step Brothers III: Inseparably

Capitolul 41

Sara pov.

E trecut de ora 22 dar mă distrez de minune. Chiar eram idioata dacă ratam șansa să vin. Desi am ajuns de doua ore, nu l-am văzut pe Jungkook pe nicăieri.
Sper că nu are de gând să lipsească. In fond, pentru el am venit.

Totuși, îi văd grupul de prieteni in celălalt capăt al sălii de sport. Lily și Wendy mă săgetează cu privirea, însă Jake are ochi doar pentru prietena mea.  Oare chiar nu are de gând să vina?
Fără să realizez, nu mai dansam.

Anna: S-a întâmplat ceva?

Dau negativ din cap și oftez. Mă îndrept spre ieșire și mă așez pe trepte. Stau pe gânduri o bucată mare de timp până când Jisoo și Jennie vin fuga la mine.

Jennie: Vino repede înăuntru! Strigă năpustindu-se și ridicându-mă in doua secunde.

Cele două mă prind de brațe și mă trag după ele înăuntru.

Sara: Ce s-a întâmplat? Întreb speriată însă niciuna nu-mi răspunde.

Ajungem in fața scenei unde, spre surprinderea mea, Jake începuse să țină un discurs care nu mi se părea interesant până să realizez ce spune.

- Dragi studenți și profesori, în seara aceasta, colegul nostru dorește să-i facă o surpriză iubitei sale că să-i ceară scuze pentru neclaritățile întâmplate intre ei. Incepe acesta și arătă spre mine, fapt ce mă face să mi se înmoaie picioarele. Sara, Jungkook este aici și ți-a pregătit un cadou. Vrem sa știi că lucrează la asta de trei săptămâni neîncetat și poate ai observat că în seara aceasta nu fusese aici. Cel puțin deocamdată. Ei bine, încă lucra la cadoul tău pentru că își dorește nespus de mult să iasă totul perfect. Acum fara alte introduceri, să-l încurajăm cu un rand de aplauze pe Jungkook! Spune zâmbind după care începe să aplaude și coboară de pe scena.
In sala se face întuneric câteva momente. Nu se auzeau decât șușotelile studenților.
Când luminile se aprind din nou singurul lucru pe care îl văd este Jungkook așezat pe un scaun, cu o chitara in poala. Părea foarte concentrat.
Nuanțele de albastru ale luminilor îl înconjurau si in scurt timp Jungkook incepe sa cante.

"Îmi vine greu să accept că noi
Ne frângem drumul
Dar sper, de acum, să faci tot ce ai visat.
Nedespărţiţi, de la început,
Eram ca unul,
Acelaşi vis, acum, s-a separat.

Piesa asta-i tristă, cine-ar fi crezut
C-o să vină ziua când am să ţi-o cânt?
Când pariul nostru, uite, s-a pierdut,
Un pariu pus mai demult..

Până să te pierd de tot
Zi-mi dacă-i vreo şansă
Să spun sau să fac ceva
Să te întorc.

Până să te pierd de tot
Zi-mi dacă-i vreo şansă
Să-ţi fac cumva inima
Să bată la loc.

Până să te pierd de tot..
Până să te pierd de tot..

Sper să găseşti pe cineva
Mai bun ca mine
Care să-ţi dea ce eu nu am ştiut.
Sper să iubeşti ca la-nceput
Cum mă iubeai pe mine.

Hai, spune-mi, când şi unde te-am pierdut?.

Piesa asta-i tristă, cine-ar fi crezut
C-o să vină ziua când am să ţi-o cânt?
Când pariul nostru, uite, s-a pierdut,
Un pariu pus mai demult..

Până să te pierd de tot
Zi-mi dacă-i vreo şansă
Să spun sau să fac ceva
Să te întorc.

Până să te pierd de tot
Zi-mi dacă-i vreo şansă
Să-ţi fac cumva inima
Să bată la loc.