Albus Severus Potter și Întoarcerea Întunericului // vol. 1

King's Cross

Ora unsprezece se apropia. În Londra, traficul era plin, mașinile fiind conduse de șoferi grăbiți. În interiorul uneia dintre ele se afla o familie micuță, formată din cinci membrii.

De fapt, era vorba despre familia Potter, un membru, sau, mai bine zis, o membră de-a ei fiind Ginny Potter, o femeie roșcată, în vârstă de treizeci și cinci de ani, care își păstrează întotdeauna zâmbetul pe buze. Lângă ea stătea Harry Potter, un bărbat cu părul brunet și cu ochii verzi ca smaraldul, în faţa cărora era așezată o pereche de ochelari rotunzi, lipiţi cu bandă adezivă.

Harry și Ginny Potter aveau trei copii: James Sirius, Albus Severus și Lily Luna. James începea al doilea an de studiu la Hogwarts, școala de Magie, Farmece și Vrăjitorii. Avea părul șaten închis și ochii căprui, ca ai mamei sale.

Fratele său mai mic, Albus, era copia perfectă a lui Harry, singura diferență fiind că el nu purta ochelari. Era la fel de slăbuţ ca tatăl lui, în copilărie, avea părul brunet și ochii verzi.

Spre deosebire de cei doi băieți, Lily, mezina familiei, avea pistrui și un păr lung și roșcat, tipic Weasley. Fata îi privea cu o urmă de amuzament pe fraţii ei, care au început să se certe de când au ieșit din casă.

-O să fii la Viperini, frăţioare! Ești la fel de fraier ca și ei.

-Spune cel care și-a făcut un sandwich cu iaurt azi dimineață.

-Vroiam să încerc chestii noi!

-Ar fi trebuit să încerci să gândești!

-Este prea dificil pentru el, interveni Lily.

-Ai dreptate, soro!

-Te referi la mine sau la Barbara Millicent Roberts, cealaltă soră a ta?

-Terminaţi, copii! îi mustră Ginny. Aveţi timp să vă certați la Hogwarts.

-De fapt, ei doi au timp să se certe la Hogwarts. Eu mai am un an de așteptat până să merg acolo, ai uitat?

-Cum ar putea să uite?! întrebă James retoric. Te plângi de săptămâna trecută că nu poţi veni cu noi.

-Aș vrea să te pot contrazice, dar, din păcate, sunt nevoită să-ţi dau dreptate.

-Măcar ai făcut asta o dată în viață, pufni James.

-Nu-i aminti! se băgă Albus în discuția fraţilor lui.

-Bine, nu-i amintesc că mi-a dat dreptate, dar îţi voi aminti ţie că vei fi la Viperini!

-Ce te face să crezi asta? întrebă Al cu indiferență, în spatele căreia își ascundea nesiguranța și frica.

-Nu știu, Severus. Spuneam și eu, Severus, ca să te enervez pe tine, Severus! spuse James, accentuând cuvântul "Severus".

-Nu-mi mai spune așa! se răsti brunetul, privirea sa plină de nepăsare fiind înlocuită cu una glaciară.

-Bine, supărăciosule! Încep să cred din ce în ce mai mult că vei fi la...

-Am înțeles, James! Crezi că locul meu e printre oamenii care vor ajunge ca Devoratorii Morţii. M-am prins din prima, nu trebuia să mai repeţi.

-Știi foarte bine că n-am vrut să spun asta. Am făcut o glumă proastă. Scuze!

Albus îl privi pe James cu coada ochiului, pufnind. Nu știa dacă să-l ignore sau nu. Totuși, hotărî, în cele din urmă, să-i vorbească. Deschise gura, însă nu apucă să scoată niciun sunet datorită surorii lui, care îl anunță că au ajuns la King's Cross.