Imediat după ce gemenii s-au dus în compartimentul lor, Albus, Rose și Scorpius și-au pus robele pe ei și au ieșit din tren. Afară, se afla Hagrid, un semi-uriaș cu părul lung și cârlionțat, cu niște mâini mari cât capacele lăzilor de gunoi și cu o privire caldă și prietenoasă. Acesta se uita după boboci și striga cât îl ținea gura:
-Anul întâi la mine! Anul întâi! Elevii care sunt în primul an de studiu, să vină la mine!
-Bună, Hagrid! spuseră Albus și Rose, zâmbind.
-Bună ziua, salută și Scorpius.
-Puteai să spui doar 'bună', puștiule! zise Hagrid, râzând. Eu sunt Rubeus Hagrid, păstrătorul cheilor și paznicul vânatului de la Hogwarts, iar tu ești...
-Scorpius Hyperion Malfoy, încântat de cunoștință!
-Mhm, să revenim la voi doi! zise Hagrid printre dinți, arătând spre cei doi verișori. Vă salut și eu și mă bucur să vă văd!
Văzând că cei doi tac, Hagrid continuă:
-Ce mai fac ai voștri?
-Bine, răspunse Rose. Putem porni spre Hogwarts?
-Sigur!
-Pe unde o luăm ca să ajungem la trăsuri? întrebă Scorpio.
-Trăsuri?! Mergem cu bărcile.
-Am înțeles.
După ce blondul vorbi, Hagrid, Rose și Al rămaseră tăcuţi timp de câteva secunde. Liniștea a fost spartă de Logan, care a întrebat ironic:
-Plecăm azi sau rămânem aici și așteptăm să vină directoarea cu Jobenul Magic?! La cât durează să ne urnim din loc, nici nu m-aș mira dacă s-ar ţine ceremonia de sortare în bărci!
-Tu o să fii sortat în lac, dacă te mai plângi mult! replică Al.
-Terminaţi! strigă Hagrid. Are dreptate, am zăbovit prea mult.
-În sfârșit ai realizat asta! comentă Logan, din nou.
-Urcaţi-vă câte patru într-o barcă! spuse iarăși semi-uriașul, ignorându-l pe Logan.
Albus urcă în barcă cu Scorpius, Rose și un băiat cât el de înalt, brunet, cu ochii negri, ușor roșiatici, și alb ca marmura la faţă. Purta un tricou negru, ce avea desenat pe el un cap de mort, o jachetă de piele, tot de culoare neagră, și o pereche de blugi rupţi și negri, bineînțeles. Datorită aspectului său neobișnuit, Albus își dăduse seama că el e puștiul ciudat, despre care vorbeau gemenii în tren.
Cu toate că nu auzise lucruri bune despre el, băiatul Potter încercă să se împrietenească cu el, prezentându-se și îndemnându-l și pe el să o facă:
-Salut! Eu sunt Albus Severus Potter, preferabil Al. Care e numele tău?
-Thomas Roberts, dar mi se spune Tom.
-Încântat! spuse Al, iar apoi dădu mâna cu Tom.
-Și eu!
-În ce Casă vrei să fii? continuă Albus. Eu vreau la Cercetași.
-Vipe... Cercetași, răspunse Tom, care observă că cel de lângă el îl privește confuz.
-De ce ai vrut să zici Viperini, prima oară? întrebă Al, dând glas gândurilor lui.
-Pentru că provin dintr-o lungă descendență de Viperini, iar dacă rup tradiția, o voi păţi rău de tot cu ai mei.
Albus nu mai zise nimic. Își mută privirea de la Tom, la adidașii lui. Ar fi dat orice pentru o persoană care să intervină în conversația lui cu băiatul ciudat.
