Albus Severus Potter și Întoarcerea Întunericului // vol. 1

Halloween

Suflul puternic al vântului își făcea simțită prezenţa în mijlocul Pădurii Interzise, într-una dintre nopţile lunii octombrie, în care membrii rămași ai Tribului Morţii urmau să se întâlnească pentru a stabili ce vor face mai departe, pentru a se asigura că stăpânul lor își va recăpăta puterile pierdute de prea mult timp. Bellatrix Lestrange își făcu prima apariţia, în locul stabilit, o pelerină neagră și lungă până la glezne acoperindu-i umerii, odată cu întregul corp, exceptând capul și părul lung, dar încâlcit, brunet și cârlionțat. Aceasta se așeză turcește pe pământul rece, apoi uitându-se în jur, printre copaci, sperând că va mai sosi vreun Devorator al Morţii.

Așteptă, așteptă și iarăși așteptă, însă, degeaba. Tot singură era, în inima Pădurii Interzise, devenind din ce în ce mai nervoasă din cauza faptului că răbdarea nu era de partea ei, cu atât mai puțin vremea. Ca să poată suporta câtuși de puțin frigul ce se lăsase de ore bune în pădure, Bellatrix își trase pe cap gluga atașată de roba ei, apoi băgându-și ambele mâini în buzunare și rămânând nemișcată, până când îi atrase atenţia o persoană abia apărută în spatele ei: Fenrir Greyback.

-Abia ţi-ai primit viaţa înapoi și deja faci abuz de ea, stând ca o statuie în direcţia bătăii vântului?! îi vorbi acesta, cu o urmă de batjocură în tonul vocii lui, aceasta fiind asemănătoare cu a unui părinte care își ceartă copilul, în momentul de față.

-Abia?! Tu te auzi când vorbești?! Am fost inviată acum doi ani, tontule.

-Ai grijă cum vorbești, Bellatrix! Știi prea bine că trăiești datorită acestui tont.

Bellatrix îi aruncă o privire glaciară, fără să-i mai adreseze vreun cuvânt, aceasta fiind ignorată total de Greyback, care îi făcea semn cuiva să se apropie, imediat după începând să apară și alţi Devoratori ai Morţii, printre care și fraţii Carrow, Alecto și Amycus. Toţi se așezară turcește, exact ca Bellatrix, împreună formând un cerc. Nimeni nu spuse nimic, liniștea dominând, până când începu să se audă zgomotul unor pași apăsaţi, acesta amplificându-se din secundă în secundă.

Când sunetul pașilor se opri, frunzele ruginii de pe pământ, care formau un covor bogat în culori de toamnă, începură să zboare de colo colo, mai întâi formând un cerc în preajma unui copac bătrân, iar apoi apărând în mijlocul cercului format de membrii Tribului și creând, în acel loc, un vârtej multicolor, cu ajutorul vântului puternic și rece ca gheața.

Devoratorii Morţii urmăriră cu interes mișcările repezi ale frunzelor roșcate, dar și aurii, verzui, cu mici urme de galben pal, cărămizii și ruginii, lumina lunii scoţându-le diversele culori în evidență. Cu fiecare secundă, modul frunzelor de a se lăsa purtate de suflul vântului devenea din ce în ce mai graţios, mai ales că acestea începeau să se învârtă din ce în ce mai încet, mișcările lor devenind, în cele din urmă, line ca ale unei lebede.

Într-un final, acestea se lăsară ușor pe pământ, în urma vârtejului format de ele rămânând un nor de fum plumburiu, care se risipi în aer, cât ai bate din palme, luându-i locul o persoană învăluită într-o pelerină la fel de neagră ca ale celorlalți Devoratori ai Morţii, trăsăturile feţei fiindu-i ascunse de o glugă mare, pe care o avea trasă peste cap.

-Stăpâne, rosti Bellatrix, încântată, care-i următorul pas spre întoarcerea ta, a Tribului Morţii, a întunericului?

-Răpirea unui prieten apropiat de-al lui Potter, răspunse, cu certitudine. Am nevoie de ajutorul tău, al lui Fenrir Greyback și al fraţilor Carrow, în mod special.

-Ce trebuie să facem? întrebă Alecto.

-Păi, va trebui să vă ocupați de două membre ale "grupului Potter", acestea fiind șatena și blondina. Știţi voi, cea gingașă, pe fruntea căreia ar trebui să scrie "Miss Rază de Soare".