Albus Severus Potter și Întoarcerea Întunericului // vol. 1

Plimbare nocturnă

Atmosfera de sărbătoare specifică lunii decembrie domnea de ceva timp în castelul Hogwarts, aceasta făcându-și apariția odată cu primii fulgi de nea ce acoperiră pământul, crengile copacilor și acoperișurile caselor, printre care și coliba din lemn a lui Hagrid, cu straturi înalte, pufoase, dar și reci de zăpadă, pe care aceștia le formară. Doisprezece brazi falnici fuseseră aşezaţi de-a lungul Mării Săli și împodobiţi cu globuri strălucitoare şi zeci de lumânări, semn că atât vacanța, cât şi sărbătorile de iarnă se apropiau, elevii aşteptând cu nerăbdare sosirea lor, mai ales din cauza frigului.

În Camerele de Zi duduiau sobele, iar coridoarele erau mohorâte şi îngheţate. Şi în clase era frig, iar prin ferestre se strecura neîncetat vântul puternic și rece. Cel mai groaznic era să mergi la orele lui Rahman deoarece în pivniţă era mult mai frig decât în restul școlii. Când se aflau acolo, elevilor le ieşeau aburi din gură şi se ţineau cât mai aproape de ceaunele în care fierbeau poţiuni magice. Până și Albus o făcea, chiar dacă era conștient că ingredientele din vasul lui i-ar putea exploda în față.

-Jur că mi-a înghețat până și fundul în beciul stupid al lui Rahman! spuse Scorpius revoltat, după ce ieși cu prietenii lui din clasa în care se ţineau, de mult prea mult timp, cursurile de Poțiuni.

-Eu n-am de gând să verific dacă spui sau nu adevărul, deci, cel mai bine pentru mine este să te cred pe cuvânt, adăugă Albus.

-Ţine-ţi gura! Pe tine te-a încălzit explozia poțiunii din ceaunul lângă care stăteai.

-M-au încălzit mai tare mutra furioasă a lui Rahman și vena de la tâmplă care îi zvâcnea.

-Și pe mine, completară toți, mai puțin Rose, după care se lăsă tăcerea.

Singurul lucru care putea fi auzit era sunetul pașilor celor cinci, aceștia îndreptându-se spre Camera de Zi pentru a-și face temele până la ora cinei, Rose fiind singura care dorea să compună eseuri pentru orele de Farmece, Transfigurare și Apărare contra Magiei Negre, în momentul de față.

Au tot mers, fără să își dea seama pe care coridor se află, fiecare fiind cu gândul în altă parte, până când vocea Doamnei Grase îi trezi din visare:

-Spune vreunul dintre voi parola sau vă las să dormiţi pe hol?

-Păi, sincer să fiu, podeaua pare destul de comodă, deci, asta înseamnă că ne poți lăsa să dormim aici, replică Scorpius.

-Nu mă lua la mișto, tinere! Și, data viitoare, adresează-te cu "puteți", nu cu "poți", atunci când vorbești cu mine. Sunt mai în vârstă decât tine, deci, trebuie să mă respecți.

-Da, așa e. Cine știe cât de vechi e tabloul în care stai?! o ironiză blondul, în continuare.

Auzindu-l, Doamna Grasă scoase un sunet de indignare, uitându-se urât la el. Băiatul făcea exact același lucru, diferența fiind că privirea lui era mult mai rece ca a femeii din tablou. Se citea foarte bine furia în ea.

-Știți ce, mai bine terminăm cu cearta, pentru binele tuturor, interveni Alice.

-Poftim?! exclamă Lara, de parcă ar fi vrut să îi tragă un pumn lui Alice pentru ceea ce spusese. Vrei să se oprească acum, când cearta lor abia a prins contur?!

-Da, Lara. Am putea avea probleme.

-Ai dreptate. Mai mult ca sigur, ceilalți tipi din tablouri vor ieși din ele și vor începe să ne împuște cu pistoluri din plastic pentru am lăsat-o pe spagheta noastră de companie să o enerveze pe Doamna Grasă, îi răspunse Lara, cu ironie.

Alice nu mai spuse nimic, însă, oftă în semn de predare și își mută privirea spre Doamna Grasă și Scorpius. Cei doi se certau de zor, probabil fără să își amintească cum a început totul. Observându-i, blonda înaintă spre ei, la fel și Lara, însă, cele două acționară din motive complet diferite. Alice voia să îi oprească, iar Lara să vadă cum se ceartă.