Albus Severus Potter și Întoarcerea Întunericului // vol. 1

Înapoi în "bârlog"

Închipuie-ţi cum este să știi unde trebuie să ajungi pentru a fi mai aproape de răspunsurile pe care vrei să le obții, dar să nu ai habar care e drumul într-acolo. Fii conștient de frustrarea lăsată în urmă de acest crud adevăr, pe care fiecare dintre cei șapte o simţea, unii mai mult, iar alţii mai puţin. Ce-i drept, un optimist cu poftă de viață și care vede întotdeauna partea plină a paharului, așa ca James, e posibil să nu o observe nici un pic. Poate pentru că, deși asta ar putea uimi multe persoane care îl cunosc bine pe șatenul Potter, el avea un plan. Știa începutul drumului.

- Băieți... , rupse James tăcerea dintr-o dată pentru a-și spune ideea, cu o ușoară ezitare.

- Ce vrei? i se adresă sec Lara și îl privi de parcă ar avea o migrenă.

- Cred că am un plan, răspunse el serios, ceea ce o făcu pe șatenă să lase un zâmbet amuzat să i se contureze pe faţă. Pe bune, chiar am! continuă el indignat, începând, după aceea, să cotrobăie prin cufărul fratelui său din apropiere, până când găsi ceea ce căuta: Harta Ștrengarilor, ascunsă dedesubtul unui pulover galben aprins de lână primit de Crăciun cu un an în urmă, pe care Albus nu l-ar fi scos niciodată de acolo, deoarece "culoarea era orbitoare și îi ardea retina".

- Cine ţi-a permis să-mi umbli în lucruri? interveni Al pe un ton care nu cerea replici la mișto, observându-se cu ochiul liber că acţiunea lui James îl iritase.

- O, mai taci! Salvez lumea aici, îi comentă Sirius și despături harta.

Tupeul băiatului nu îl făcu deloc fericit pe Al. De fapt, îl înfurie și mai rău. Dar știa că nu este momentul să devină prea posesiv, deși ura foarte tare ca cineva să-și bage nasul în tot ce avea el în posesie. Și nu era potrivit nici să sară la gâtul lui James tocmai atunci, când avea lucruri mult mai importante de făcut. Când toţi aveau lucruri mult mai importante de făcut.

Așadar, a ales să nu mai spună nimic, ci doar să își dea ochii peste cap și să vină lângă șaten. Îl călcase pe coadă, dar tot era curios în legătură cu ideea lui, mai ales că el nu avea de obicei așa ceva în cap.

- Stai aici ca să îţi dau detalii despre ce am de gând, nu? presupuse James, după felul în care Al bătea nerăbdător din piciorul drept și aproape că se holba.

- Nu, aștept să te dai din faţa ferestrei ca să pot ghici în stele ca Centaurii.

După această replică, veni și explicația planului lui Sirius, nu înainte de oftatul lui zgomotos provocat de răspunsul sarcastic primit. Acesta descrise în amănunt cum să intre în tunelul din spatele statuii cu cocoașă și pe unde considera că ar trebui să o ia pentru a ocoli ieșirea de la Lorzii Mierii și a găsi direcția spre biroul lui Rahman, ajutaţi de hartă. Era posibil să meargă, mai ales că "drumurile ce se află după acea cotoroanţă bătrână duc mereu spre locuri interzise", după spusele celui mai mare Potter, un real as la încălcarea regulilor.

- Nu pot să cred că o spun, începu Lara Swift, dar este o idee destul de bună.

- Într-adevăr! se făli Sirius, aranjându-și cravata roșie cu auriu de la gât. Este ceva pentru care merită să te chiorăști la stele, Albus. Continuă el și accentuă numele fratelui său mai mic.

- Ia nu te mai umfla atâta în pene! izbucni Al, nu înainte de a pufni nervos.

- Eu nu mă umflu deloc în pene. Tu nu știi să-mi apreciezi inteligenţa.

- Asta pentru că îmi plac doar lucrurile care chiar există, iar de inteligenţa ta nici măcar n-am auzit.

James scoase o exclamație șocată și își luă o faţă de divă care tocmai a realizat că geanta ei Gucci nu se potrivește cu pantofii, iar după câteva momente de imitare a infarctului, el își începu răspunsul pentru Al așa cum făcea de fiecare dată când nu știa ce avea să spună mai departe, cu un clasic "dacă vrei să știi...". Dar Rose îl întrerupse, sau mai bine zis, îl făcu să sară peste semnul că rămăsese fără replică: bâlbâitul.